pregateste pagina pentru tiparire

































 
 Tu întrebi 

Răspunde pr. William P. Saunders
sursa: Catholic Herald

Cuprins TRANSUBSTANȚIEREA
pr. William P. Saunders

publicare în Catholic Herald: 26.05.2005
publicare pe ProFamilia: 21.06.2005

Fiul meu a primit în această primăvară Prima Împărtășanie și a avut o experiență supărătoare. Prietenul său, care s-a pregătit pentru acest eveniment în altă parohie, i-a spus copilului meu: "O, e doar pâine și vin." Copilul meu a rămas uimit, jignit și supărat pentru că el a învățat că Sfânta Împărtășanie este chiar Trupul și Sângele lui Isus. L-am reasigurat aceasta, dar aș vrea și punctul Dvs de vedere. - un cititor din ACH

Experiența tristă a fiului Dvs și slaba și eronata pregătire catehetică a prietenului său l-au îndemnat pe fostul Sfânt Părinte, Papa Ioan Paul al II-lea, să scrie enciclica "Ecclesia de Eucharistia" despre Euharistie și relația ei cu Biserica (2003). Noi, catolicii, credem cu tărie în prezența reală a lui Cristos în Sfânta Euharistie. Decretul despre slujirea și viața preoților "Presbyterorum Ordinis" al Conciliului Vatican II afirmă:" Toate sacramentele precum și toate slujirile bisericești și operele de apostolat sunt strâns legate de Euharistie și orânduite în vederea ei. Căci în Sfânta Euharistie este cuprins tot binele spiritual al Bisericii, Cristos însuși, Paștele nostru și Pâinea cea vie, care prin Trupul Său însuflețit de Duhul Sfânt și dătător de viață insuflă viață oamenilor" (nr. 5). De aceea, Conciliul se referă la Sfânta Euharistie ca la sursa și culmea întregii vieți creștine ("Lumen Gentium", nr. 11).

Credința noastră în Sfânta Euharistie își are rădăcina în însuși Cristos. Să amintim cuvintele frumoase ale Domnului nostru din discursul despre Pâinea vieții, din Evanghelia lui Ioan: "Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci, iar pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viața lumii. Dar Isus le-a zis: 'Adevăr, adevăr vă spun: dacă nu mâncați trupul Fiului Omului și nu beți sângele lui, nu aveți viață în voi. Cine mănâncă trupul meu și bea sângele meu are viața veșnică și eu îl voi învia în ziua de pe urmă. Pentru că trupul meu este adevărată hrană, iar sângele meu este adevărată băutură. Cine mănâncă trupul meu și bea sângele meu rămâne în mine și eu în el. Așa cum m-a trimis Tatăl care este viu, iar eu trăiesc prin Tatăl, la fel și cel care mă mănâncă pe mine va trăi prin mine'" (Ioan 6,51.53-57). Să observăm că nu avem de-a face cu un limbaj simbolic. Când cuvintele sale stârnesc bombăneli și obiecții, iar unii discipoli chiar îl părăsesc pe Domnul pentru aceste cuvinte, Isus nu spune: "O, stați. Vorbeam simbolic!" Domnul își menține cele spuse.

Semnificația discursului Pâinii vieții devine foarte clar la Ultima Cină din Joia Mare. Acolo Isus s-a dus cu apostolii săi pentru a lua ceea ce cu adevărat a fost ultima sa cină. Conform Evangheliei Sf. Matei, Isus a luat pâine nedospită și vin - două surse primare de hrană. A luat pâinea, a binecuvântat-o, a adus mulțumită, a frânt-o și a dat-o apostolilor spunând: "Luați și mâncați; acesta este Trupul meu". A luat apoi paharul cu vin, a adus mulțumită și l-a dat apostolilor săi spunând: "Beți dintru acesta toți, căci acesta este sângele meu, sângele legământului care se varsă pentru voi, spre iertarea păcatelor". Dacă extragem cuvintele consacrării de la Ultima Cină, scrise în relatările evanghelice, vom găsi cuvintele consacrării de la Sfânta Liturghie (a se vedea Matei 26,26-30; Marcu 14,22-26; și Luca 22,14-20).

Gândiți-vă la aceste cuvinte! Isus nu le-a dat doar pâine și vin apostolilor. El și-a dat întreaga viață - Trup, Sânge, Suflet și Divinitate. El s-a dat pe sine însuși. Cu adevărat s-a dat! În următoarea zi, trupul lui Isus era răstignit pe cruce. Sângele său se vărsa pentru spălarea păcatelor noastre. Ca preot, El a oferit sacrificiul perfect pentru iertarea păcatelor. Dar acest sacrificiu nu a fost aducător de moarte, ci de viață, pentru că trei zile mai târziu Domnul nostru Isus Cristos a înviat din morți, învingând păcatul și moartea. Da, legământul perfect și pe vecie de viață și de iubire cu Dumnezeu a fost făcut de Isus Cristos.

Acest întreg mister este păstrat în Preasfânta Euharistie și în Sacrificiul Liturghiei. Luăm pâine nedospită și vin, două surse de hrană. Prin voia Tatălui, prin lucrarea Duhului Sfânt și prin preoția lui Isus încredințată preoților săi, și prin cuvintele consacrării, acea pâine și acel vin se transformă în Trupul și Sângele lui Isus. Da, pâinea și vinul nu își schimbă caracteristicile - arată la fel, au același gust și miros, precum și formă. Dar realitatea, "ceea ce este", substanței se schimbă. Noi nu primim pâine și vin; primim Trupul și Sângele lui Cristos. Numim această "schimbare de substanță" transubstanțiere, termen folosit la al patrulea Conciliu din Lateran (1215) și refolosit de Sfântul Părinte în "Ecclesia de Eucharistia" (nr. 15). De aceea, de fiecare dată când celebrăm Liturghia, intrăm în misterul mereu și pentru totdeauna prezent al Joii Mari, Vinerii Mari și Paștelui, și ne împărtășim cu Domnul prin Sfânta Euharistie.

În "Ecclesia de Eucharistia", Papa Ioan Paul al II-lea subliniază aceste puncte: "În timp ce o facem în celebrarea euharistică, ochii sufletului sunt îndreptați din nou spre triduum-ul pascal, spre ceea ce s-a întâmplat în seara Joii Sfinte, în timpul Cinei de pe urmă, și după ea. Într-adevăr, instituirea Euharistiei anticipa în mod sacramental evenimentele care trebuiau să se realizeze puțin după aceea, începând cu agonia de la Ghetsemani" (nr. 3). Mai mult, în și prin Sfânta Euharistie, după cum învățat defunctul Papă, noi putem contempla fața lui Cristos deoarece El este cu adevărat prezent: "A-l contempla pe Cristos implică faptul de a ști să-l recunoaștem peste tot unde el se arată, în feluritele modalități ale prezenței sale, dar, mai ales, în sacramentul viu al trupului și sângelui său. Biserica trăiește din Cristos euharisticul, de el este hrănită, de el este luminată. Euharistia este un mister al credinței și, în același timp, un 'mister al luminii'. De fiecare dată când Biserica o celebrează, credincioșii pot, într-un fel, să trăiască din nou experiența celor doi ucenici de la Emaus: 'Lor li s-au deschis ochii și l-au recunoscut'" (nr. 6).

Biserica Catolică a prețuit întotdeauna această comoară. Sf. Paul scria: "Eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat și vouă: Că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine, și, mulțumind, a frânt și a zis: Luați, mâncați; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi. Aceasta să faceți spre pomenirea Mea. Asemenea și paharul după Cină, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă întru sângele Meu. Aceasta să faceți ori de câte ori veți bea, spre pomenirea Mea. Căci de câte ori veți mânca această pâine și veți bea acest pahar, moartea Domnului vestiți până când va veni" (1 Corinteni 11,23-26).

În timpul persecuției romane, pentru a distinge clar Euharistia de cultul ritualic al Mitrei și pentru a dezminți acuzațiile de canibalism, Sf. Iustin Martirul (165) scria în Prima Apologie: "Noi nu consumăm pâinea și vinul euharistic ca pe hrană și băutură obișnuită, pentru că am fost învățați că așa după cum Isus Cristos, Salvatorul nostru, a devenit om din carne și sânge, prin puterea Cuvântului lui Dumnezeu, tot așa și mâncarea pe care carnea și sângele nostru o asimilează spre hrănirea lui devine carne și sânge ale lui Isus întrupat prin puterea cuvintelor sale conținute în rugăciunea de mulțumită."

Mai apoi, Conciliul din Trento din 1551 a combătut viziunile eretice ale reformaților. Să ne amintim că Zwingli și Calvin credeau că Cristos este prezent doar "ca semn"; Luther credea în consubstanțiere, deci că în Euharistie este atât trup și sânge, cât și pâine și vin; iar Melancthon credea că Euharistia redevine pâine și vin după împărtășanie. Decretul de la Trento privind Preasfânta Euharistie specifică: "În Sacramentul Sfintei Euharistii, după consacrarea pâinii și vinului, Domnul nostru Isus Cristos, Dumnezeu și om adevărat, este cu adevărat, real și în mod substanțial conținut sub chipul acestor realități perceptibile. De aceea nu este nici o contradicție în faptul că Mântuitorul nostru stă întotdeauna de-a dreapta Tatălui în Ceruri, conform modului său natural de existență și că, cu toate acestea, în substanța sa El este sacramental prezent nouă în multe alte locuri."

De aceea, nici un catolic credincios și bine informat nu poate să spună că Sfânta Euharistie este doar pâine și vin, sau că doar simbolizează Trupul și Sângele lui Cristos. Da, ne rugăm pentru harul ca ei să creadă tot mai mult, cu fiecare zi, în acest dar prețios al lui Cristos, cu mai mare ardoare acum, când ne aflăm în Anul Euharistic.

Pr. William Saunders este preot la parohia Fecioarei Speranței din Potomac Falls și profesor de catehetică și de teologie la școala Notre Dame din Alexandria, SUA.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire