pregateste pagina pentru tiparire

































 
 Tu întrebi 


 

Irina S. din București întreabă:

Bună ziua! Am o fetiță de 7 ani și foarte recent a murit mama soțului meu, de care eram cu toții atașați, și fetița foarte mult. Aș vrea să mă sfătuiți ce pot face pentru ea, ca să treacă mai ușor peste moartea bunicii ei dragi. Vă mulțumesc.

Răspunde Radu Capan:

Doamna Irina,

Răspunsul depinde în foarte mare măsură de educația religioasă pe care ați dat-o fetiței Dvs. Dacă ea nu este obișnuită cu viziunea corectă, creștină, despre moarte, ar putea fi cam dificil; dar nu de disperat. Cel mai important pentru copilul care pierde pe cineva drag este să i se explice că acea persoană nu l-a părăsit, ci este doar altundeva, dar de unde relația dintre cei doi poate continua. Copiii au o uimitoare capacitate de adaptare la situații noi, chiar și la concepte precum Purgatoriul sau Raiul, iar fetița Dvs trebuie să știe că de acum bunica o va putea privi, urmări tot timpul, că i se va putea adresa, și va fi ascultată! Desigur, aici copilul trebuie să aibă și exemplul părinților: cred aceștia că persoana a trecut "în neființă", cum spun mulți din greșeală? Atunci e trist. Dacă părinții cred însă că cel drag lor a trecut la Domnul, atunci pot da mărturie copilului despre modul în care se relaționează acum cu persoana dispărută: prin rugăciune pentru sufletul decedatului, prin păstrarea amintirii acelei persoane...

Moartea are dimensiunea ei tragică, nu o neagă nimeni. Creștinii trebuie însă să nu uite că moartea este "nașterea la cer", deci este în același timp un moment de bucurie: cel drag își află odihna în Domnul, și-a încheiat pelerinajul pământesc și acum este poate mai fericit decât a fost vreodată pe pământ. Nu acest mesaj este transmis copiilor, dacă aceștia văd pe fața părinților doar durere, fără urmă de împăcare sau speranță. De asemenea este important pentru copil să știe că într-o zi întreaga familie se va reuni în ceruri.

În fine, închei răspunsul cu un avertisment dat de unii psihologi. Copiii pot să asocieze moartea cuiva drag cu o vină a lor, culpabilizându-se. Trebuie avut grijă ca să înțeleagă că cel care a murit nu a făcut-o din vina copilului, și nici din supărare pe el, sau din răzbunare. Dacă există acest sentiment de culpabilitate, cu multă iubire și înțelegere, copilul trebuie ajutat să depășească starea. Din întrebarea Dvs nu se înțelege dacă fetița suportă foarte greu sau nu moartea bunicii ei: dacă situația este gravă, vă îndemn să apelați la un preot, pentru o consiliere mai particularizată, mai adaptată situației Dvs concrete, decât un răspuns prin Internet. Dumnezeu să o odihnească pe mama soțului Dvs!
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire