pregateste pagina pentru tiparire

































 
 Tu întrebi 


 

K.G. din - întreabă:

Sunt un credincios romano-catolic convins și, dacă bunul Dumnezeu ne va ajuta, vom avea un copilaș, pe care doresc să-l botez în Biserica Catolică. Conjunctura face ca toți prietenii adevărați și de bază, pe care am putea să ne bizuim în caz de necesitate, sunt de religie ortodoxă. Noi suntem căsătoriți în Biserica Romano-Catolică, dar soția și-a păstrat religia ortodoxă. Întrebarea mea este: Pot să-mi botez copilul în Biserica Romano-Catolică și nașii copilului să fie de religie ortodoxă?

Răspunde pr. Alois Moraru:

Înainte de a vă răspunde la întrebarea pe care ne-ați pus-o, doresc să vă felicit pentru momentul de bucurie pe care îl veți trăi în curând. Sigur, vă întrebați: De ce îmi permit o astfel de felicitare? De ce? Pentru că orice copilaș care se naște este o surpriză frumoasă, chiar dacă este așteptat cu neliniște de atâta vreme: este un dar al vieții, un dar al lui Dumnezeu. Ca pe orice părinte, vă încearcă un sentiment misterios de neliniște, vă puneți numeroase întrebări și căutați răspunsuri.

Prima întrebare la care trebuie să găsiți un răspuns adecvat este următoarea: Pentru ce trebuie să vă botezați copilul? Cu siguranță, ați putea găsi răspunsuri variate: "Așa se obișnuiește..."; "De frică, pentru că dacă moare fără a fi botezat nu poate intra în Paradis"; "Dintr-un sentiment profund de credință" etc. Indiferent de răspunsul pe care vi l-ați dat, dorim să reamintim că Botezul este primul și cel mai trebuincios sacrament, este renașterea în Cristos și intrarea în Biserică. Botezul este începutul vieții și al datoriilor creștine, de aceea nu se poate repeta.

O altă întrebare importantă, la care nu ați găsit încă răspuns, este cea pe care ne-ați pus-o. În câteva fraze voi căuta să vă ofer un răspuns autorizat, poate nu chiar acela pe care îl așteptați dumneavoastră.

Conform tradiției Bisericii pentru orice om ce urmează să fie botezat se alege un credincios care va fi "naș" sau "nașă". Nașul reprezintă comunitatea credincioșilor, care este interesată și antrenată în intrarea în sânul ei a unui nou botezat. Alegerea nașului sau a nașei depinde de părinți. Este o alegere ce va fi făcută ținându-se cont înainte de toate de înțelesul religios al sacramentului Botezului și nicidecum de interese materiale sau de prietenie. Nu are sens să se aleagă ca naș un creștin care nu-și îndeplinește îndatoririle religioase, de aceea trebuie ales un credincios care a primit deja cele trei sacramente ale inițierii creștine (Botezul, Mirul și Euharistia) și care-și trăiește în mod conștient credința. Este de preferat un prieten din comunitatea locală înaintea unei rude care locuiește departe, pentru că acesta îl poate ajuta pe cel botezat să-și maturizeze credința și îl poate corecta atunci când greșește.

Din păcate, multe din aceste aspecte nu sunt luate astăzi în calcul, iar alegerea nașilor se face după alte principii. Trebuie accentuat că Botezul, poartă a vieții și a cerului, este primul sacrament al legii celei noi. Cristos însuși l-a oferit tuturor ca să aibă viața veșnică și mai târziu l-a încredințat Bisericii sale împreună cu evanghelia, când a poruncit apostolilor: "Mergând, învățați toate popoarele, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh". De aceea Botezul este în primul rând sacramentul acelei credințe, prin care oamenii, luminați de Duhul Sfânt, răspund evangheliei lui Cristos. Biserica, din cele mai vechi timpuri, a ținut mult ca toți aceia care primesc Botezul la o vârstă mai mare, părinții și nașii copiilor care trebuie botezați, să fie îndrumați la acea credință adevărată și activă, prin care, unindu-se cu Cristos, să încheie alianța legii celei noi sau s-o confirme. Acest scop îl au atât instruirea pastorală a părinților și nașilor, cât și celebrarea cuvântului lui Dumnezeu și mărturisirea de credință de la Botez.

Cei care țin cont de valoarea Botezului își vor da bine seama de rolul și funcția părinților și nașilor. Chiar înainte de Botez este foarte folositor ca părinții și nașii, conduși de propria lor credință sau îndemnați de prieteni sau alți creștini, să se pregătească pentru a lua parte cât mai conștient la celebrarea tainei Botezului, folosindu-se în acest scop de mijloacele pe care le au la dispoziție: cărți, reviste, catehisme etc. Parohul are datoria de a-i pregăti pe părinți și nași pentru apropiata celebrare a Botezului, prin îndemnuri pastorale și rugăciuni comune.

Părinții și nașii copilului au de exercitat un rol propriu în celebrarea Botezului. În afară de îndemnurile celebrantului pe care le primesc și de rugăciunile pe care le fac cu întreaga comunitate, ei îndeplinesc o adevărată funcție când: a) cer în public Botezul pentru copilul sau finul lor; b) după celebrant, fac și ei semnul crucii pe fruntea copilului; c) declară că se leapădă de Satana și fac profesiunea de credință; d) țin copilul în brațe în timpul Botezului; e) țin lumânarea aprinsă; f) sunt binecuvântați cu o formulă specială etc.

În cazul familiei dumneavoastră, am și o observație. Întrucât soția este de religie ortodoxă, precum și martorii care asistă la Botez, nu pot face profesiunea de credință pot tace. Deoarece soția este de acord cu Botezul copilului, ea trebuie să se îngrijească sau să permită ca fiul sau fiica dumneavoastră să fie educat în credința în care a fost botezat.

Iată câteva extrase din Ritualul botezului, în care sunt implicați în mod special nașii.

Celebrantul se adresează apoi nașilor, cu aceste cuvinte sau altele asemănătoare: Iubiți nași, sunteți dispuși să-i ajutați pe părinți la îndeplinirea îndatoririi lor, ca acest copil să devină bun creștin? Nașii trebuie să răspundă: Da.

Celebrantul face semnul sfintei cruci pe fruntea fiecărui copil fără a spune ceva. După aceea invită părinții și pe nași să facă același lucru.

Celebrantul se adresează părinților și nașilor cu aceste cuvinte: Iubiți părinți și nași, copiii pe care i-ați adus urmează acum să fie botezați. Dumnezeu, în iubirea sa, le va da o viață nouă prin renașterea din apă și Duh Sfânt. Pentru ca viața dumnezeiască, pe care o primesc în dar, să fie ocrotită împotriva păcatului și să se dezvolte din zi în zi, vouă vă revine obligația de a-i educa în credința lui Cristos.

Dacă, așadar, în puterea credinței voastre, sunteți hotărâți să împliniți această obligație, amintindu-vă totodată de Botezul vostru, lepădați-vă de păcat și mărturisiți credința în Isus Cristos, care este și credința Bisericii și în care vor fi botezați copii voștri. Celebrantul cere apoi, de la părinți și nași, o întreită mărturisire a credinței și a lepădării de Satana, la care aceștia trebuie să răspundă: Cred și Mă lepăd.

Celebrantul cheamă apoi la locul Botezului pe părinții și nașii copilului, le spune să repete numele copilului, apoi le adresează următoarea întrebare: Voiți, așadar, ca N. să primească Botezul în credința Bisericii, credință pe care am mărturisit-o împreună? Nașii trebuie să răspundă: Voim.

Pe lângă aceste rituri, mai sunt și altele în care nașii au un rol important. Așadar, nașii trebuie să facă mărturisirea de credință în numele copilului care este botezat și de aceea nu poate fi acceptată o persoană care nu este de religie catolică. Ar fi un fals ca o persoană să creadă un lucru și să mărturisească altfel. Totuși, pot fi acceptate și alte persoane, indiferent de religia lor, care să asiste la Botez și să-și ia angajamentul că îl vor însoți pe cel botezat și îl vor ajuta să se maturizeze. Codul de drept canonic subliniază că nașul are datoria să-l asiste pe fin în inițierea creștină și să-l prezinte la Botez, împreună cu părinții. De asemenea, el trebuie să-și dea silința ca finul său să ducă o viață creștină conformă cu Botezul și să îndeplinească cu fidelitate obligațiile inerente acestui sacrament.

Ca cineva să fie admis să îndeplinească funcția de naș, trebuie să fie desemnat de către cel care se botează sau de părinții acestuia, ori, în lipsa acestora, de către paroh sau de către celebrantul Botezului și să aibă capacitatea și intenția de a îndeplini această funcție. Nașul trebuie să fi împlinit vârsta de 16 ani, dacă episcopul diecezan nu a stabilit o altă vârstă, ori dacă parohul sau celebrantul nu consideră că dintr-un motiv just se poate admite o excepție.

În concluzie, Biserica cere ca nașul să fie catolic, să fi primit sacramentele inițierii creștine, și să ducă o viață conformă cu credința și cu funcția ce trebuie să și-o asume. Nașul poate fi chiar și o rudă foarte apropiată, dar nu poate fi tatăl sau mama celui care este botezat. Totuși, pe lângă nașul catolic, puteți găsi unul sau mai mulți dintre prietenii dumneavoastră de altă confesiune care să participe la ceremonie și să îndeplinească rolul de martori.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire