pregateste pagina pentru tiparire

































 
 Tu întrebi 


 

O mamă din Ardeal întreabă:

Alaltăieri fiica mea de 7 ani m-a întrebat: 'De ce murim?' Eu am încercat să-i răspund iar ea m-a întrebat: 'Și după moarte ce urmează?' Ce pot să-i spun?

Răspunde Redacția "Oraș nou":

De ce murim? Aceasta este una dintre întrebările cele mai dificile pe care le poate pune un copil. Moartea ne privește pe toți, dar există o diferență substanțială între felul în care această realitate este percepută de adult și interpretarea pe care i-o dă un copil. Pentru noi adulții, care în general am trăit durerea ca urmare a dispariției rudelor sau a prietenilor, moartea prezintă câteva aspecte de profundă suferință cauzată de pierderea legăturilor umane și afective.

Pe lângă aceasta, noi adulții vorbim de obicei foarte rar despre moarte, fie pentru că nu vrem să devenim triști, fie pentru a ne abate gândurile de la evenimente triste care ni s-ar putea întâmpla. Și societatea materialistă care ne înconjoară pare că ar voi să evite gândul morții, deoarece îl consideră contradictoriu față de logica progresului și a bunăstării. Pentru copii în schimb, moartea este o abstractizare, un cuvânt ale cărui consecințe reale nu le cunoaște. Adesea se pot vedea copii care în joacă imită scene din filme sau din desene animate: deși strigă: "Te ucid, ești mort!", în realitate nu își dau seama de ceea ce fac. Toate acestea demonstrează cum copiii până la 8-9 ani nu se gândesc la moarte ca la un eveniment ireversibil.

Întrebarea copilului poate cădea asupra noastră ca din senin pentru că ne obligă să ne confruntăm cu ceea ce încercăm să îndepărtăm de noi; în schimb pentru el, în general, este o simplă curiozitate. Ce să facem? Cum să răspundem? Putem să facem referire la natură. Este legea naturii ca toate ființele vii să se nască, să crească, să trăiască o viață mai lungă sau mai scurtă, iar apoi să moară. De cele mai multe ori aceasta li se întâmplă persoanelor în vârstă.

Ce este după moarte? Pentru noi credincioșii, răspunsul poate fi completat făcând referire la Paradis și la posibilitatea de a continua dialogul cu persoanele dragi care au murit, rugându-ne pentru ele și cerându-le ajutorul. Bineînțeles că situația este foarte diferită când noi, adulții, trebuie să-i comunicăm copilului moartea unei persoane dragi lui (precum moartea unui părinte, a unei rude sau a prietenului): în acest caz trebuie să participăm la reacția lui, după cum ne învață știința, încercând să retrăim în noi, ceea ce simte copilul.

Ce ne spune știința? Reacțiile copilului în fața veștii morții unei persoane dragi pot fi diferite:

Tulburarea: este senzația pe care copilul o încearcă atunci când primește vestea. Trebuie să-l îmbrățișăm și să-i exprimăm verbal faptul că trăim împreună această durere. Negarea: copilul se comportă ca și cum moartea nu ar fi avut loc. Este un mecanism de apărare deoarece copilul are nevoie ca știrea să se infiltreze lent. Nu trebuie să-l constrângem să adere la fapte. Această fază va fi depășită după câteva zile. Căutarea: poate să caute persoana dispărută. Căutarea se naște din dorința ca ceea ce s-a întâmplat să poată fi șters. Ca și negarea, această fază va fi depășită după puține zile. Vina: copilul poate fi confuz și neliniștit și să creadă că moartea este o pedeapsă pentru că el a fost rău. Bineînțeles că trebuie liniștit și consolat. Frica: poate să-i fie frică să nu moară el însuși sau o altă persoană dragă lui, cum ar fi mama.

Desigur, noi îi vom da copilului răspunsul care reflectă viața noastră. Vom reuși să-i transmitem seninătatea care ar trebui să însoțească fiecare suferință, fiecare eșec, fiecare despărțire de cei dragi - dacă noi înșine posedăm această seninătate. Copilul va înțelege că totul este iubire din partea lui Dumnezeu, dacă va vedea această credință strălucind în comportamentul părinților. O mamă a trei copii, și-a pierdut recent soțul. Deși suferă, este profund senină, având credința că acea iubire care a legat-o de soțul ei continuă acum și mai puternic. Ea este pentru proprii fii și pentru noi adulții care o cunoaștem un model de viață creștină înrădăcinată în Dumnezeu. (Vida Rus)
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire