pregateste pagina pentru tiparire

































 
 Tu întrebi 


 

Lucian din Cluj-Napoca întreabă:

Cum putem ști dacă am consimțit la o ispită dacă după ispitire scrupulule nu ne dau pace și ne tulbură, făcându-ne să ne îndoim de învingerea ispitei?

Răspunde fr. Cornel Gabor sdb:

Dragă Lucian, în fiecare om este prezent chipul divin. Înzestrată cu un suflet spiritual și nemuritor, persoana umană este singura făptură de pe pământ pe care Dumnezeu a voit-o pentru ea însăși. Încă de la zămislirea ei, este menită fericirii veșnice (cf. GS 14; GS 24).

Prin rațiune, omul este capabil să înțeleagă ordinea lucrurilor rânduită de Creator, recunoaște glasul lui Dumnezeu care-l îndeamnă neîncetat să facă binele și să fugă de rău.

Prin voință, persoana umană este capabilă să se îndrepte singură spre adevăratul său bine. Își află desăvârșirea în căutarea și iubirea adevărului și a binelui (cf. GS 15).

Libertatea cu care este înzestrat omul reprezintă semnul privilegiat al chipului lui Dumnezeu, dar, împinși de cel rău, noi am abuzat de libertatea noastră. "Dumnezeu nu vrea să impună binele: vrea ființe libere (...). Ispita își are rostul ei. Nimeni în afară de Dumnezeu nu știe ce a primit sufletul nostru de la Dumnezeu, nici măcar noi înșine. Dar ispita dezvăluie aceasta, pentru a ne învăța să ne cunoaștem și astfel să ne descoperim mizeria și pentru a ne obliga să aducem mulțumire pentru bunurile pe care ispita ne-a dat ocazia să le descoperim" (Origene, Or. 29).

Păstrând dorința binelui, am căzut în ispită și am săvârșit răul. Purtând rana păcatului strămoșesc, suntem predispuși la rău și de multe ori supuși greșelilor: "Omul este împărțit în sine însuși. De aceea întreaga viață a oamenilor, fie individuală, fie colectivă, apare ca o luptă, o luptă dramatică între bine și rău, între lumină și întuneric" (GS 13).

Diavolul l-a ispitit chiar și pe Isus pentru a pune la încercare atitudinea filială față de Dumnezeu. Isus este exemplul de netăgăduit, un biruitor asupra Diavolului pentru că rămâne ascultător întru toate voinței divine. Ispitirile lui Isus recapitulează ispitirea lui Adam în paradis și ispitirile lui Israel în pustiu: Isus este noul Adam și împlinește în mod desăvârșit chemarea lui Israel. Victoria lui Isus anticipează biruința Patimilor. Isus a fost ispitit asemenea nouă, afară de păcat și l-a învins pe ispititor pentru noi.

Știm că am consimțit ispitei dacă facem un păcat: rodul consimțirii ispitei este păcatul. Pentru a nu avea scrupule dacă am consimțit ispitei sau nu, dacă am comis un păcat sau nu, trebuie să verificăm trei condiții:

a) dacă materia este gravă = când sunt încălcate Poruncile lui Dumnezeu sau ale Bisericii;

b) dacă este conștiința deplină = dacă se cunoștea caracterul păcătos al actului;

c) dacă este consimțământ total = să fie o alegere personală, liberă, nu impusă.

Noi trebuie să consimțim Duhului Sfânt: "Dacă trăim în Duh, în Duh să și umblăm" (Gal. 5,25); în această consimțire Tatăl ne dă tărie: "Nici o ispită nu v-a cuprins care să nu fie pe măsura omului. Dar credincios e Dumnezeu și nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre, ci odată cu ispita vă va da și cale de scăpare ca s-o puteți răbda!" (I Cor. 10,13).

Pentru a evita să fim copleșiți de scrupule, este foarte important să facem o bună cercetare a cugetului, o bună Spovadă și să trăim în continuare bucuroși, prudenți și liniștiți viața noastră zilnică. Când avem conștiința curată nici un scrupul nu ne poate tulbura viața noastră interioară.

Material folosit: CATEHISMUL BISERICII CATOLICE: 538, 1702-1707, 1857-1858, 2846-2848.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire