pregateste pagina pentru tiparire

































 
 Tu întrebi 


 

Irina Stan din București întreabă:

Cred că dețin una din cele mai nefericite poziții din punct de vedere religios: scepticismul. E ușor, probabil, să crezi sau să nu crezi, însă a fi sceptic este o luptă continuă, un disconfort imens. Încerc să găsesc argumente pro. Le găsesc, dar sunt mereu însoțite și de argumente contra. Scepticismul meu se află într-un perfect... echilibru. (...) Întrebarea mea ar fi: De ce scrie în Sfânta Carte că trebuie să trăim cu frică de Dumnezeu? De ce tocmai cu frică? Nu vreau să mă raportez la el prin frică; atunci, de ce Dumnezeu a ales tocmai frica, de vreme ce în imperiul ei nu mai ești liber, ești sub ea...?

Răspunde pr. Alois Moraru:

Stimată doamnă,

Încerc să dau un răspuns provocării dumneavoastră, deși sunt convins că sunteți tentată să-mi dați diverse replici. Este și normal, mai ales pentru o persoană care caută mult înainte de a crede ceva, care găsește numeroase raționamente înainte de a da un verdict și nu se călăuzește după sintagma: Crede și nu cerceta!

Citind cu atenție Sfânta Carte, observăm ușor că ori de câte ori se vorbește despre frica de Dumnezeu, acesteia îi sunt asociate diferite valori. Mai mult, pentru a înțelege ce este adevărata frică de Dumnezeu, avem nevoie de înțelepciune și trebuie să ne rugăm. Iată câteva versete din Proverbele lui Solomon: "Dacă vei cere înțelepciunea și dacă te vei ruga pentru pricepere, dacă o vei căuta ca pe argint și vei umbla după ea ca după o comoară, atunci vei înțelege frica de Domnul" (capitolul 2, versetele 3-5).

Analizând doar acest citat, putem desluși câteva trepte pe care trebuie să le parcurgem pentru a ajunge la înțelegerea fricii de Dumnezeu. Mai întâi, după ce s-a cerut darul înțelepciunii, trebuie să se încredințeze toată misiunea aprofundării darului priceperii, cu care trebuie căutată și cercetată înțelepciunea. Numai atunci se va putea înțelege frica de Domnul. Desigur, modul obișnuit al oamenilor de a raționa nu procedează așa în ceea ce privește frica. De multe ori, aceasta este considerată ca fiind trepidația pe care o are slăbiciunea umană atunci când se teme să îndure ceea ce nu ar vrea să se întâmple. Acest tip de frică se trezește în noi din remușcarea conștiinței, în fața celui care are dreptate într-o situație dată, în așteptarea atacului celui mai puternic, din cauza unei boli, a unei suferințe, a întâlnirii cu un animal sălbatic etc.

Dar nu la fel putem spune despre frica de Dumnezeu. Ea se învață și nu este ceva înnăscut. În Cartea Psalmilor găsim scris: "Veniți, fiilor, ascultați-mă și vă voi învăța frica de Domnul" (Psalmul 33, versetul 12). Așadar, frica de Domnul se învață, deoarece este învățată. Acest tip de frică nu constă în înspăimântarea naturală și spontană, ci într-o realitate care este comunicată ca o învățătură. Nu provine din trepidația naturii, ci începe să fie învățată prin respectarea poruncilor, prin faptele unei vieți nevinovate și prin cunoașterea adevărului.

Pentru aceia care cred în Dumnezeu, frica de Domnul izvorăște din iubirea creaturii față de Creator, iar iubirea adevărată perfecționează această frică. Misiunea proprie a iubirii noastre față de Dumnezeu este de a-i asculta avertismentele, a păzi poruncile și a ne încrede în promisiunile sale. Textul următor, din cartea Deuteronomului este cât se poate de concludent: "Acum, Israele, ce altceva cere de la tine Domnul, Dumnezeul tău, decât să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, și să umbli în toate căile sale, să-l iubești și să slujești Domnului, Dumnezeului tău, din toată inima ta și din tot sufletul tău, să păzești poruncile Domnului și legile lui, pe care ți le dau astăzi ca să fii fericit? (capitolul 10, versetele 12 și 13).

Doresc să închei cu invitația de a reține primul verset din psalmul 127: "Fericiți sunt toți cei care se tem de Domnul și umblă pe căile sale". Numai iubindu-l și temându-ne de Dumnezeu ne putem considera oameni fericiți, dezlipiți de incursiunile ispitei necredinței și de ateismul atâtor oameni.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire