pregateste pagina pentru tiparire

































 
 Tu întrebi 


 

Emanuela din Bixad întreabă:

Ce semnificație are versetul "toiagul tău și varga Ta, acestea m-au mângâiat" din psalmul 23 al lui David?

Răspunde fr. Cornel Gabor sdb:

Salut Emanuela,

Întreg psalmul 22 (23) vorbește despre iubirea, drăgălășenia și grija deosebită pe care o are Dumnezeu față de fiecare persoană umană în parte. David fusese în copilărie păstor și-și dădea bine seama că a fi un bun păstor înseamnă a fi atent la toate oile, a-și da seama atunci când o oaie nu are poftă de mâncare și începe să slăbească (pentru că este bolnavă), șchioapătă, behăie pentru că nu este băgată în seamă de nimeni...; știa de asemenea că un păstor trebuie să aibă cu el un bun toiag de sprijin, care să-l ajute să se odihnească, stând totuși în picioare și în același timp să poată avea grijă de turmă, a putea vedea încă de departe eventualele pericole care ar putea pune în primejdie oițele sale. În zonele muntuoase, în timpul mersului, bastonul ce era lovit de stânci, conducea turma către păstor.

Toiagul și varga sunt folosite aici, în sens figurativ cu referire la protecția și călăuzirea divină. Spuneam că toiagul este un intrument util păstorului pentru a se sprijini; fiind rezistent, toiagul era și un instrument simplu și la îndemână pentru a lovi eventualele animale de pradă ce dădeau târcoale turmei. Cu ajutorul vergii sau a nuielei, păstorul poate conduce fiecare oaie în parte; fiind flexibilă și ceva mai lungă, nuiaua ocolește unele oi, atingând exact ținta.

Ceea ce ne face să reflectăm mai mult este cuvântul "mângâiere" așezat în acest context, după toiag și nuia, care în unele texte biblice și în modul de gândire general sunt instrumente de pedeapsă. Dar, gândindu-ne la cine este adevăratul Păstor, orice ar veni de la El aduce bucurie, consolare, mângâiere. Faptul că Dumnezeu are grijă de noi, de fiecare dintre noi, faptul că suntem mereu în siguranță alături de El face ca orice lucru primit din partea Lui să devină o binecuvântare, un prilej de a ne întoarce pe calea cea bună.

Numai privind astfel lucrurile putem gândi, asemenea lui David, că toate mijloacele și instrumentele marelui nostru păstor reprezintă adevărate mângâieri pentru sufletul nostru. Putem să vedem în toiagul și nuiaua păstorului nostru un prilej de mângâiere atunci când suntem cu El, trăim cu El și facem toate lucrurile în El; atunci când suntem în iubirea lui Dumnezeu, nici un lucru nu este văzut ca o pedeapsă, ca o persecuție ci ca o îndrumare, ca o atenție numită mângâiere, pentru a ne continua drumul pe calea cea bună.

Drum bun, pe calea cea bună!
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire