pregateste pagina pentru tiparire

































 
 Tu întrebi 


 

Doi anonimi întreabă:

(Am grupat și sintetizat aici întrebările a doi anonimi) Aș dori să știu totul despre homosexualitate. O persoană homosexuală poate ajunge persoană consacrată? De ce se spune că este un păcat foarte mare homosexualitatea?

Răspunde fr. Cornel Gabor sdb:

Homosexualitatea este un lucru ce trebuie tratat cu o foarte mare precauție pentru că are rezonanțe cu mai multe aspecte ce ating toată ființa umană: pe plan sentimental, relațional, spiritual și așa mai departe. Mi-ar fi plăcut să știu vârsta voastră, dacă sunteți băieți sau fete, din ce ambient proveniți. Am înțeles bine tema, dar nu e prea clară întrebarea sau întrebările voastre; îmi permit atunci să împart tema în trei puncte: A. Ce este homosexulitatea? B. Este păcat să fii homosexual? C. O persoană homosexuală poate să devină o persoană consacrată?

A. Ce este homosexualitatea?

"Homosexualitatea desemnează relațiile între bărbați sau între femei care simt o atracție sexuală excluzivă sau predominantă față de persoane de același sex. Ea îmbracă forme foarte variate de-a lungul secolelor și în diferite culturi. Geneza ei psihică rămâne în mare măsură neexplicată (Catehismul Bisericii Catolice nr: 2357). Un medic ungar a folosit termenul de "homosexual" legând două cuvinte: omo (lb. greacă) = același și sexual (lb. latină). HOMOSEXUAL = o persoană care în esență și în mod practic este atrasă din punct de vedere erotic și sexual de persoane adulte de același sex cu el.

Homosexualitatea este bine să o despărțim încă de la început de atracția lejeră sau ocazională. În acest sens se pot avea senzații plăcute în contact cu un alt corp de același sex. De multe ori persoanele, mai ales băieții, se sperie de aceste senzații și pot reacționa în modalități greșite. Unii se opresc și trăiesc frica de a fi homosexuali: frica devine cea mai mare problemă a lor, provocând stări de neliniște, de vină, de frustrări, complexe de inferioritate. Mergând mai departe se poate dezvolta o patologie care nu are nimic în comun cu homosexualitatea. Alții, pentru a depăși această frică se simt constrânși la comportamente homosexuale; dar este clar că nu vor găsi niciodată seninătatea și liniștea unei vieți normale.

Teoria plăcerii

Natura conduce animalele prin plăcere și suferință, ca morcovul și bățul pentru măgar. Le atrage spre comportamente particulare și îi îndepărtează de altele respingându-i prin suferință. Se povestește despre delfini dresați să se izbească cu bombe de navele inamice, orientați de doi electrozi instalați pe laturile botului. Când se transmitea un impuls dureros în partea dreaptă, delfinul se îndrepta spre stânga: este principiul de repulsie a durerii. Dacă îi venea transmisă o senzație de plăcere în partea dreaptă, delfinul ar fi virat la dreapta.

Cantitatea plăcerii pe care natura o încarcă într-un comportament sau într-un act, depinde de doi factori: de necesitatea acelui act sau comportament pentru conservarea individului și a speciei și de dificultatea sau efortul pe care acel act îl necesită. Exemplu: a respira. Respirația este necesară, deci trebuie să comporte plăcere; însă este foarte ușor să respiri și nu cere efort, deci plăcerea este minimă. Dacă însă o persoană cade în apă și din cauza curenților rămâne câteva minute fără să poată respira, când în sfârșit reușește să ajungă la suprafață și respiră, satisfacția este imensă, dificultatea a făcut ca respirația să devină o dorință și apoi o mare plăcere.

Așadar primul parametru al intensității plăcerii este însăși plăcerea sexuală strâns legată de necesitatea supraviețuirii speciei; al doilea parametru este dificultatea intrinsecă, necesară (îndeosebi pentru persoanele feminine: gravidanța, naștere, alăptarea...). În societatea noastră, acești parametri fiind puțin schimbați (necesitatea: cea sexuală trebuie să nu piardă dimensiunea procreerii, rămânând doar la plăcere și gata, cum din păcate trăiesc tot mai mulți tineri "moderni"; Dificultatea: băieții sunt mai mult timp în contact cu fetele, nu sunt despărțiți ca înainte, se pot întâlni mai des...), plăcerea este căutată în alte locuri, acolo unde face mai mult efect, uneori ajungând chiar și la comportamente homosexuale.

B. Este păcat să fii homosexual?

Bazându-se pe Sfânta Scriptură, care le prezintă ca depravări grave (Cf. Gen 19,1-29; Rom 1,24-27; ICor 6,10; ITim 1,10), Tradiția a declarat întotdeauna că «actele de homosexualitate sunt în mod intrinsec dezordonate» (CDF, Decl. Persona Humana, 8). Ele sunt contrare legii naturale. Închid actul sexual față de darul vieții. Nu izvorăsc dintr-o complementaritate sexuală și afectivă adevărată. Nu pot fi aprobate în nici un caz. (Catehismul Bisericii Catolice nr: 2357)

Este așadar clar că Biserica nu admite actele de homosexualitate care sunt păcate de moarte, păcate împotriva poruncii a șasea a lui Dumnezeu. Sfântul Paul în I Rom. aseamănă practicarea homosexualității cu practicarea idolatriei; este păcat întrucât este contrar planului creației lui Dumnezeu pentru exprimarea sexuală umană (Cf. Dicționar Biblic, Ed. "CARTEA CREȘTINĂ" Oradea pg. 530). Biserica este înțelegătoare cu persoanele care au aceste tendințe în natura lor intrinsecă, nu dorită, nu căutată, nu voită: "Un număr deloc neglijabil de bărbați și de femei prezintă tendințe homosexuale înnăscute. Ei nu-și aleg condiția homosexuală: ea constitue pentru cea mai mare parte dintre ei o încercare. Trebuie priviți cu respect, compasiune și delicatețe. Se va evita orice semn de discriminare nedreaptă față de ei. Aceste persoane sunt chemate să realizeze voința lui Dumnezeu în viața lor și, dacă sunt creștine, să unească greutățile pe care le întâmpină datorită condiției lor cu jertfa Crucii Domnului" (Catehismul Bisericii Catolice nr: 2358).

Așadar homosexualii ca atare, pasivi, nu sunt de condamnat, nu și-au ales ei această stare, nu este implicată voința lor. Un alt lucru este atunci când ei trăiesc în raporturi homosexuale, chiar dacă încearcă să justifice într-un fel sau altul (Așa m-am născut, ce vrei să fac? Am încercat, dar pare imposibil...). Biserica dă speranță și-i încurajează: "Persoanele homosexuale sunt chemate la curăție. Prin virtuțile stăpânirii de sine, educatoare ale libertății interioare, uneori cu sprijinul unei prietenii dezinteresate, prin rugăciune și harul sacramental, ele pot și trebuie să se apropie, treptat și cu hotărâre, de perfecțiunea creștină" (Catehismul Bisericii Catolice nr: 2359).

C. O persoană homosexuală poate să devină o persoană consacrată?

Nu este simplu, pentru că, homosexualitatea poate varia de la 0% la 100%. De aceea, Biserica invită Congregațiile de călugări să facă proprii și să expună "motivele care justifică faptul de a nu avea în viața călugărească persoane care nu vor ajunge să-și stăpânească tendințele homosexuale" (Potissimum institutionem, 39). Trebuie considerat imediat raportul dintre binele persoanei în drumul său vocațional, binele Congregației în care intră și binele Împărăției cerurilor.

Am sub ochi un text de discernământ al Congregației saleziene care la acest capitol spune că: "În materie de homosexualitate, constituie o contraindicație absolută pentru viața saleziană:

  • Deprinderea (obișnuința) homosexuală și actele de homosexualitate verificate după începutul drumului formativ salezian.

  • Tendința sau condiția homosexuală care se arată, cu ajutor profesional, că este inserată în structura personalității. (Criterii și norme de discernământ vocațional salezian, nr. 78)

Sunt multe lucruri încă de spus, dar cred că lucrurile cele mai importante au ieșit la iveală și răspunsurile te-au lămurit mai bine. Chiar dacă pare puțin să știi că, sigur contează să fim alături de persoanele care suferă, de multe ori fără vina lor, să le fim alături mai ales în rugăciune

Caută să fii mereu vesel!
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire