pregateste pagina pentru tiparire

































 
 Tu întrebi 


 

Cris din Anaheim-USA întreabă:

Pentru ce motiv la traducerea cărților liturgice ale Bisericii Romano-Catolica din România s-a preferat, de exemplu, folosirea cuvintelor "Duh" sau "miluiește" - de origine slavă -, în locul altora, de origine latină?

Răspunde pr. dr. Ștefan Lupu:

Stimate Domnule Cris,

Deși nu sunt specialist în probleme lingvistice, încerc să vă răspund la întrebarea pusă.

Cum bine știți, limba română, în compoziția ei, are elemente daco-romane peste care s-au suprapus elemente de origine slavă și, în timpurile recente, din alte limbi moderne (franceză, germană, engleză italiană etc.). Este un fenomen independent de voința populației, întrucât limba unui popor este ceva viu, care asimilează expresii verbale pentru a putea exprima idei, sentimente, trăiri etc.

Pentru populația catolică de rit latin din România, până la Conciliul al II-lea din Vatican limba liturgică era latina, însă în catehezele propuse poporului de către preoți, limba folosită era româna. Preoții, care până la începutul secolului al XX-lea erau în majoritate străini (în special italieni), au folosit limba și expresiile pe care le foloseau în mod obișnuit credincioșii pe care îi aveau în față. Nici nu puteau face altfel, dacă voiau să fie înțeleși.

Pentru populația catolică din Moldova, unde există în majoritate catolicii români de rit latin, nu cred că în trecut s-au pus asemenea probleme de finețe lingvistică, dacă preferă un termen de origine latină sau slavă. Ei conviețuiau pe același teritoriu cu populația majoritar ortodoxă, care spunea "Duhul Sfânt", "miluiește" etc., și pentru a se înțelege, foloseau același vocabular. Prin urmare, în tradiția catolică din Moldova s-a transmis acest vocabular, pe care noi l-am preluat ca atare. Doar "Școala ardeleană" a încercat să purifice limba de cuvintele slave și să le înlocuiască cu altele de origine latină, însă fără să reușească în totalitate... Probabil că ideologia care conducea "Școala ardeleană" (să demonstreze originea latină a poporului român) nu a reușit să pătrundă în sferele mai joase ale populației.

Actualmente, în vocabularul teologic al romano-catolicilor din România există ambele variante, cuvinte de origine latină și de origine slavă, care sunt privite ca bogăție lingvistică... Rămâne doar preferința autorului care, în funcție de context și stilistică, folosește un termen sau altul. Deci noi spunem și "Duhul lui Cristos" și "Spiritul lui Cristos"; "miluiește-ne pe noi" și "îndură-te de noi" etc.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire