pregateste pagina pentru tiparire

































 
 Tu întrebi 


 

Florin N. din Cluj-Napoca întreabă:

Dacă Dumnezeu ne iubește, de ce ne face să suferim atâta? Nu vorbesc doar despre mine, dar în general, despre ceea ce se întâmplă în lume, despre războaie și atentate... De ce?

Răspunde pr. Iosif Diac:

Într-adevăr, întrebarea care Vă frământă este fundamentală și ea însăși dureroasă. Suferința este un adevărat mister pentru mintea noastră omenească. Nu vom putea înțelege acest «de ce?», și nici nu-l vom accepta prea ușor mai ales atunci când o experimentăm personal. Totuși, dacă deschidem Biblia, vom găsi din când în când pagini pline de durere, culminând cu paginile care ne prezintă agonia lui Isus în Grădina Ghetsemani, răstignirea și moartea lui. Isus este confirmarea că suferința nu este împotriva noastră.

Dacă o acceptăm (nu am spus că trebuie să o căutăm!), după voința lui Dumnezeu, ea face din noi slujitori iubiți ai Domnului. Sfântul Augustin spunea că Dumnezeu n-ar permite niciodată răul dacă nu ar scoate din el un bine mai mare. Acestea ar putea fi câteva răspunsuri, dar care rămân tot atât de abstracte dacă nu realizăm, personal, un drum de credință. De altfel, nici marii sfinți nu au fost scutiți de suferințe. Nu este nevoie de exemple... Dar nu există sfinți nefericiți! Spunea un martir din Vietnam: «Isus ia pe umerii săi 90% din dureri, iar restul este ușor de suportat...»!

Cred că pentru situația internațională critică putem doar să sperăm și să ne rugăm, însă pentru situația din jurul nostru nu este suficientă rugăciunea. Este necesară coerența noastră în faptă și cuvânt...

(Mesagerul Sfântului Anton, ian-feb 2004)
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire