pregateste pagina pentru tiparire

































 
 Tu întrebi 


 

Ivanov Anton din Vișcani întreabă:

Citind mesajele de pe acest sit ce tratează despre modul în care trebuie să ne pregătim pentru sărbătoarea Crăciunului, aș dori să vă pun o întrebarea care mă macină de mai mult timp: De ce se confunda Adventul cu postul? Eu știu ca postul este doar înainte de Paști, nu și înainte de Crăciun. Faptul că are și o anumită nuanță de post este ceva secundar, însă accentul nu este pus pe post, ci pe așteptarea venirii Domnului.

Răspunde pr. Alois Moraru:

Ceea ce ai afirmat în întrebarea ta este valabil atât pentru credincioșii romano-catolici, cât și pentru cei greco-catolici, dar depinde de contextul și trăirile personale ale fiecărei persoane. Pentru toți, acest timp de pregătire a sărbătorii Nașterii Mântuitorului este o perioadă deosebită. Nu este un timp de pocăință și durere, ca Postul Paștelui, ci un timp de așteptare și pregătire spirituală, care se face tot prin rugăciune, mortificare și așteptare. Comemorarea misterului venirii lui Cristos pe pământ trebuie să ne angajeze plenar în trăirea și mărturisirea credinței în care am fost botezați. Indiferent de considerentele noastre practice în trăirea simțămintelor religioase, avem aceeași credință: Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu venit pe pământ pentru a ne împăca cu Tatăl ceresc. El este "Emanuel, Dumnezeu cu noi".

Cât privește terminologia folosită pentru a desemna această perioadă situația diferă foarte puțin. În Biserica Romano-Catolică este împământenită denumirea de "Advent", dar sunt multe zone în care se folosește și expresia "Postul Crăciunului", iar în cea Greco-Catolică se folosește mai mult a doua denumire în detrimentul celei dintâi. Este adevărat că în comunitățile catolice din Moldova cuvântul "post" este asociat de cele mai multe ori cu termenul de "abstinență", dar în cazul de față e vorba de numirea unei perioade de timp.

Indiferent de această denumire a perioadei de timp desemnată pregătirii solemnității Crăciunului, care a început la 15 noiembrie pentru credincioșii greco-catolici și la 30 noiembrie pentru cei romano-catolici, suntem invitați cu toții la o trăire autentică a mesajului biblic și o purificare lăuntrică constantă și decisivă.

Cum spuneai, accentul nu trebuie pus pe post, ci pe așteptarea venirii Domnului, de fapt pe acea bucurie care trebuie să invadeze sufletele noastre cu ocazia întrupării Fiului lui Dumnezeu. Din nefericire, sunt mulți creștini care nu reușesc să înțeleagă apelul la bucurie adresat de Biserică în aceste zile. Ei nu pot înțelege această realitate esențială din viața creștinului și mesajul transmis în perioada Adventului de cuvântul lui Dumnezeu, care ne îndeamnă să veghem și să ne rugăm neîncetat. Aceasta nu înseamnă că trebuie să stăm numai în biserici, ci avem datoria de a oferi întreaga noastră viață, cu bucuriile și necazurile ei, bunului Dumnezeu ca pe o ofrandă bine plăcută, ca pe o rugăciune făcută cu multă credință în așteptarea darurilor sale: sănătate, fericire sufletească, bunăstare etc.

Așteptarea și bucuria pe care trebuie să ni le însușim în aceste zile sunt caracteristice copiilor care se simt în siguranță, pentru că cineva este aproape de ei și le veghează orice mișcare și conversație. Așa cum o mamă care așteaptă cu multă nerăbdarea copilul pe care îl va naște, chiar dacă trebuie să se preocupe de multe și chiar să sufere, se bucură de evenimentul care se va petrece peste puțin timp, la fel trebuie să procedăm și noi în acest timp în care așteptăm venirea Pruncului Isus în mijlocul nostru. În această așteptare caracteristică Adventului trebuie să fim atenți unul față de celălalt, trebuie să fim mereu gata de a ne susține reciproc și de a ne ierta unii altora slăbiciunile și greșelile.

Mulți oameni se gândesc la poruncile lui Dumnezeu și ale Bisericii, la imperativele apăsătoare ale moralei creștine, crezând că ele reprezintă niște obstacole puse în calea bucuriei și fericirii lor. Acest mod de a gând este total eronat, iar acela care înțelege ce este bucuria adevărată nu va gândi niciodată așa. De exemplu, când un tânăr care are o carieră în spate, avere mare și un viitor asigurat intră într-o mănăstire, prietenii săi vor spune: "Sărmanul de el! A întors spatele unui viitor fericit...". Din nefericire, nimănui nu-i vine în minte că acel tânăr a făcut o alegere bună și fericită.

La fel de eronat interpretează unii creștini cuvintele lui Isus: "Aveți grijă! Vegheați și fiți gata...". Ei consideră că acesta este un mesaj greu de urmat, de aceea eu l-aș parafraza: Urmați cu fidelitate misiunea care v-a fost încredințată de Dumnezeu și fiți gata să dați mărturie în viața de fiecare zi că sunteți creștini, adică urmași ai lui Cristos. Fie că suntem copii, tineri sau adulți, oameni simpli sau intelectuali, bogați sau săraci, în acest timp de așteptare și pregătire trebuie să ne deschidem larg inimile la îndemnurile pe care Isus și slujitorii Bisericii ni le adresează cu insistență. Nu putem să ne închistăm în noi înșine, indiferent de problemele familiare, financiare, economice sau de planurile pe care le avem. Nu trebuie să închidem ochii pentru a sta liniștiți și a nu vedea ceea ce se întâmplă în jurul nostru, ci avem datoria de a comunica cu aceia care ne înconjoară, străduindu-ne să făurim un climat de pace și iubire reciprocă în mediile în care trăim și lucrăm. Tocmai aceasta este bucuria Adventului: creștinul trebuie să se lepede de sine însuși, de toate aplecările lui rele, pentru a-și încredința întreaga viață numai lui Dumnezeu și în slujirea semenilor.

Ținând cont de toate acestea, eu vă doresc din inimă, atât ție cât și celor care au citit acest răspuns, să beneficiați de un Advent binecuvântat care vă va conduce spre o sărbătoarea a Crăciunului plină de bucurii și haruri spirituale.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire