pregateste pagina pentru tiparire

































 
 Tu întrebi 


 

Robi din Toronto, Canada întreabă:

Știu foarte bine că Biserica Catolică nu are nici un fel de obiecții legate de cremare sau arderea trupurilor celor morți. Nu știu însă o explicație oficială pentru această situație. Sunt cantorul bisericii greco-catolice române din Toronto și știu că din cauză că celebrăm o slujbă de înmormântare oarecum similară cu cea ortodoxă, părintele Emil a fost invitat de mai multe ori să celebreze "înmormântări" ale unor ortodocși urmată de arderea trupului, doar din cauză că dogmele Bisericii Ortodoxe interzic explicit această practică. Criza locurilor de veci devine tot mai acută... chiar zilele trecute am vazut un anunț care se referea la "chiria lunară" a lotului unde este îngropat cineva apropiat. În ritmul acesta în curând chestiunea aceasta va deveni extrem de gravă și soluții în afară de cremare nu știu să existe. 1) Pe ce se bazează Biserica Catolică atunci când consideră normală practica arderii? 2) Care sunt motivele pentru care Biserica Ortodoxă este atât de mult potrivinică ideii? 3) Care e soluția pentru viitor?

Răspunde pr. Cristinel Fodor:

Dragă Robi, îți pot prezenta problema incinerării doar din punctul de vedere al Bisericii Romano-Catolice, necunoscând ritualul și practica înmormântării în Biserica Greco-Catolică sau în cea Ortodoxă.

Din Noul Testament nu rezultă că Isus Cristos ar fi predicat ceva despre modul în care să se înmormânteze trupurile celor răposați. Nu există așadar argumente împotriva incinerării. Știm doar că Mântuitorul a fost îngropat după care a înviat, iar noi suntem temple ale Duhului Sfânt (1Cor 3,16-17; 6,19), de aceea moaștele, rămășițele pământești ale sfinților, păstrate uneori în chip minunat, sunt o dovadă a cinstirii pe care noi o dăm trupurilor. În secolele XVIII-XIX această practică a fost susținută de unele loje masonice anticlericale care au făcut ca Biserica să ia o poziție "defensivă" invitând credincioșii "să păstreze piosul obicei de a-i înhuma pe răposați".

În Codul de drept canonic din anul 1917 incinerarea era oprită întrucât se considera o expresie antireligioasă, act de negare a nemuririi sufletului și a învierii trupurilor. Mai apoi, în timpul celui de-al II-lea Conciliu din Vatican a avut loc o amplă dezbatere în sânul Bisericii despre acest subiect: nu apar argumente teologice contrare incinerării ci se repropune problema înhumării drept "tradiție" a comunității creștine iar incinerarea drept practică tipică masonilor anticlericali.

În 1963 Papa Paul al VI-lea a declarat libertatea practicării incinerării deoarece nu atinge sufletul, nu contravine sacralității trupului omenesc, nu împiedică atotputernicia divină să reconstruiască trupul, deci nu se opune doctrinei creștine referitoare la înviere. În 1968, prin Ordo Exsequiarum, Sf. Congregație pentru Cultul Divin, armonizând vechiul cu noul, a stabilit definitiv permiterea ritului și a înmormântării creștine celor care au ales incinerarea, întărind totodată respectul pentru patrimoniul trecutului referitor la înmormântarea cadavrelor. Celebrarea ritului înmormântării poate avea loc chiar în interiorul crematoriului. Biserica Catolică nu interzice așadar incinerarea, "afară de cazul când aceasta a fost aleasă din motive contrare învățăturii creștine", afirmă Codul de drept canonic din 1983.

Astăzi incinerarea pare un rit modern deși el este foarte vechi ca tradiție la multe culturi orientale, dar este și o soluție la problemele de teritoriu, de igienă și urbanism. Mulți aleg această practică având un respect deplin pentru sentimentele religioase, considerând-o o alegere rațională, ecologică, ce respectă viața, nu sustrage spațiu sau resurse celor vii, nu poluează pământul, aerul, apa.

Cred că Biserica Ortodoxă se împotrivește acestei idei deoarece consideră arderea trupului ca fiind nimicirea lui, el nemaiputând fi re-alcătuite din elementele din care a fost compus, iar pe cei care doresc incinerarea că nu ar crede într-o viață după moarte, în nemurirea sufletului și în învierea trupurilor pentru a fi judecate și răsplătite împreună cu sufletele sau pentru că interpretează prea strict cuvintele din Gen 3,19: "din pământ ești și în pământ te vei întoarce".

Să nu ne creem însă întrebări false. E mult mai important ca cel răposat să se fi împăcat cu Dumnezeu înainte de a muri și să fi primit merindele pentru drum: sf. Împărtășanie!
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire