pregateste pagina pentru tiparire

































 
 Tu întrebi 


 

Dan H. din Galați întreabă:

Suntem o familie compusă din trei persoane dintre care un copil de 2 ani, botezați la ortodocși. Care sunt etapele ce trebuie parcurse pentru a ajunge la o comuniune deplină cu biserica Sf. Petru? Mergem de câțiva ani la biserica catolică din localitate, și personal sufăr că nu pot participa la "ospățul mielului". Cu stima, Dan H.

Răspunde pr. prof. William Bleiziffer:

Voi pleca în expunerea mea de la un principiu, îmi place să cred, universal valabil: acela al libertății religioase, o libertate care este consfințită nu numai de actualele legi române, ci și de cele mai importante instrumente juridice internaționale. Această libertate, manifestându-se în for extern nu este altceva decât o forma de manifestare concretă a ceea ce se simte, a ceea ce se trăiește în for intern: de aceea, chiar dacă această libertate poate fi limitată extern, ea nu poate fi prin nici un mijloc stopată sau anulată în ceea ce simte mai profund persoana umană.

Problema trecerii de la o Biserică la alta, poate fi una foarte delicată, dar în același timp și una foarte simplă: totul depinde de complexitatea cazului respectiv, de decizia celui care dorește să facă o astfel de trecere, și nu în ultimul rând de delicatețea cu care un preot, respectiv parohul în comunitatea căruia se dorește a intra, receptiv fiind la problemele sufletești ale credinciosului în cauză, știe să-i ofere acestuia sprijin și susținere.

Din punct de vedere juridic există o diferență clară între înscriere (ascriptione), și trecere, sau realizarea comuniunii cu Biserica Catolică. Dacă în ceea ce privește înscrierea, normativa orientală prezentată de CCEO (cann. 29-38, Codex Canonum Ecclesiarum Orientalium, cod aplicabil catolicilor de rit bizantin, respectiv greco-catolicilor) și cea latină prezentată de CIC (cann. 111-112, 535, Codex Iuris Canonici, cod aplicabil catolicilor de rit latin, respectiv romano-catolicilor), este identică, nu același lucru se poate spune despre Titlul XVII al CCEO care lipsește din CIC. Acest titlu tratează tocmai despre cazul nostru, și anume Despre botezații necatolici care vin la deplina comuniune cu Biserica Catolică. Pentru clarificare prezint integral textul canoanelor care ne interesează:

Can. 896 - Celor care sunt botezați în Bisericile sau Comunitățile bisericești necatolice și care cer din proprie inițiativă să vină la comuniunea deplină cu Biserica catolică, fie că este vorba despre [persoane] singulare, fie de grupuri, nu li se vor impune îndatoriri mai mari decât cele necesare.

Can. 897 - Credinciosul creștin al vreunei Biserici orientale necatolice va fi primit în Biserica catolică prin simpla profesiune a credinței catolice, precedată de pregătirea doctrinară și spirituală pentru condiția fiecăruia.

Can. 898 - § 1. Episcopul oricărei Biserici orientale necatolice poate fi primit în Biserica catolică, în afară de Pontiful Roman, și de către Patriarh, cu consimțământul Sinodului Episcopilor Bisericii patriarhale, sau de către Mitropolitul Bisericii mitropolitane sui iuris, cu consimțământul Consiliului Ierarhilor.

§ 2. Dreptul de a primi în Biserica catolică pe oricare altul, îi revine Ierarhului locului sau, dacă așa prevede dreptul particular, chiar și Patriarhului.

§ 3. Dreptul de a-i primi individual pe laici în Biserica catolică îi revine și parohului, dacă dreptul particular nu interzice.

Can. 899 - Clericul oricărei Biserici orientale necatolice, care vine la deplina comuniune cu Biserica catolică, poate să-și exercite propriul ordin sacru conform normelor stabilite de autoritatea competentă; Episcopul, însă, nu își poate exercita valid puterea de conducere decât cu consensul Pontifului Roman, capul Colegiului Episcopilor.

Can. 900 - § 1. Cel care nu a împlinit încă vârsta de paisprezece ani, nu va fi primit dacă părinții se împotrivesc.

§ 2. Dacă din cauza primirii aceluiași se prevăd inconveniente grave pentru Biserică sau pentru el însuși, primirea se va amâna, exceptând cazul pericolului iminent de moarte.

Can. 901 - Dacă necatolicii, care nu aparțin de o Biserică orientală oarecare, sunt primiți în Biserica catolică, se vor aplica normele date mai sus, cu referințele de rigoare, cu condiția să fie botezați valid.

Este important de semnalat faptul că aceste norme nu se regăsesc în CIC, dar aplicând can. 19 CIC putem presupune că ele pot avea eficiență deplină, și pot fi aplicate și în cazul Bisericii Latine. Chiar absentând din CIC, principiile se regăsesc în alte documente oficiale ale Bisericii Catolice: voi aminti numai Conciliul Vatican II cu Decretul despre Bisericile Orientale OE nr. 4, 25, și Decretul despre ecumenism UR 18. Înainte de a trage câteva concluzii prezentăm de asemenea un canon CCEO absent din CIC, dar care se referă și el la cazul nostru:

Can. 35 - Botezații necatolici care intră în deplina comuniune cu Biserica catolică trebuie să își păstreze ritul propriu, să îl onoreze și, în măsura în care le stă în putință, să-l respecte pretutindeni; de aceea trebuie să fie înscriși în Biserica sui iuris de același rit, rămânând intact dreptul de a se recurge la Scaunul Apostolic în cazuri speciale privind persoane, comunități sau regiuni.

Pe marginea acestor canoane vom trage câteva concluzii:

  • atâta timp cât doriți să fiți primit în Biserica Catolică și cereți acest lucru spontan, puteți fi acceptat fără a vi se impune altceva decât ceea ce este necesar pentru realizarea acestui lucru;

  • botezat ortodox fiind, veți fi primit în Biserica Catolică prin simpla profesiune de credință catolică;

  • această profesiune de credință trebuie precedată de o pregătire doctrinară și spirituală potrivită condiției dvs.;

  • profesiunea de credință va trebui exprimată în modul stabilit de parohul a cărei parohie o frecventați; de obicei se face în prezența a doi martori;

  • o dată exprimată această profesiune de credință puteți fi considerat catolic, având ca atare aceleași drepturi și obligații ca și oricare alt catolic; inclusiv sacramental;

  • dacă doriți ca și copilul dvs. să fie primit în Biserica catolică, veți avea nevoie cel puțin de acordul formal al soției, sau pentru a simplifica și mai mult lucrurile, în cazul în care și ea dorește, să realizați trecerea împreună; în acest fel, copilul devine ipso facto catolic, putând deci beneficia de o educație catolică adecvată exigențelor voastre;

  • odată intrat în deplină comuniune cu Biserica Catolică va trebui să vă păstrați propriul rit, să îl onorați și să îl respectați;

  • aplicarea strictă a can. 35 CCEO cere ca să fiți înscris în Biserica Greco-Catolică, dar neexistând încă o comunitate greco-catolică în Galați, va trebui să luați legătura cu parohul romano-catolic din localitate, respectiv pr. P. Eusebiu, care va ști sa vă îndrume.

Spuneam la începutul acestui material că problema trecerii la Biserica Catolică poate fi una delicată, și când spuneam acest lucru mă gândeam în primul rând la acuzele de prozelitism care pot fi lansate împotriva Bisericii Catolice. În cazul dvs. însă, acest aspect al problemei nu poate fi luat în considerare, de vreme ce domnia voastră căutați comuniunea cu Biserica Catolică de o perioadă îndelungată de timp, frecventând această Biserică și participând la oficiile sale liturgice.

Consider că statutul de catolic se câștigă nu neapărat printr-o formalitate juridică, sau chiar prin primirea botezului, ci mai degrabă printr-un stil de viață conform doctrinei și moralei Bisericii Catolice; tot astfel, nu cred că pot fi considerați stricto sensu ortodocși, cei care au fost botezați ca atare, dar care nu au nici o tangență cu Biserica Ortodoxă, și care făcând parte din marea masă a creștinilor anonimi, nu se mai identifică cu aceasta decât prin botezul primit cu zeci de ani în urmă.

De multe ori riscăm să cădem într-un rigorism juridic, uitând să aplicăm spiritul legii și nu litera acesteia. Nu discutăm despre instrumentele de mântuire pe care le posedă atât Biserica Catolică cât și Biserica Ortodoxă; nu ne întrebăm dacă ne vom mântui mai degrabă în Biserica Catolică sau în cea Ortodoxă. Discutăm însă despre cazul concret al unui creștin, care dorește în sufletul său să facă parte dintr-o comunitate catolică, o comunitate pe care deja o frecventează de câțiva ani buni, și cu care de fapt se și identifică. Nu discutăm despre un credincios care renegă credința ortodoxă, ci dimpotrivă de un credincios care apreciază și stimează această formă de manifestare a credinței mântuitoare; și cu toate acestea se regăsește mai deplin satisfăcut sufletește într-o comunitate în care Cristos are același nume și aceleași exigențe.

Cel mai important lucru este mântuirea sufletului și îndeplinirea a ceea ce Cristos cere: cu dragoste, nu cu jertfă. Fiți binevenit în Biserica Catolică.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire