pregateste pagina pentru tiparire

































 
 Tu întrebi 


 

Daciana M din Suceava întreabă:

Eu sunt romano-catolică, dar văd că peste tot se vorbește - la ortodocși - de începutul Postului Crăciunului la 14 sau 15 noeimbrie, nu rețin exact. Ori la noi începe la 1 decembrie. Aș vrea să știu de ce începe la jumătatea lui noiembrie, și dacă și frații greco-catolici îl încep tot atunci. Mulțumiri pentru treaba bună pe care o faceți.

Răspunde pr. Cristian Langa:

Despre Postul Crăciunului primele informații le știm de la Sfântul Augustin, respectiv de la Sfântul Papă Leon cel Mare, care vorbesc pentru prima oară despre practicarea unei perioade de post înainte de sărbătoarea Nașterii Domnului nostru Isus Cristos. Să amintim că în antichitate, Nașterea și Botezul Domnului erau celebrate împreună, până astăzi păstrând multe elemente comune în celebrarea liturgică. Numele inițial al celor două praznice (unite) era Epifania, deoarece pomenind nașterea lui Cristos din Fecioara Maria și botezul Său de la Ioan Botezătorul în apele Iordanului, creștinii sărbătoresc venirea în lume a lui Dumnezeu, care vrea să-l mântuiască pe om. După separarea acestor două sărbători, doar Botezul Domnului mai este numit Epifania, întrucât cu ocazia acestui botez al lui Isus, s-a revelat Preasfânta Treime.

Postul Crăciunului a fluctuat în primele secole ca lungime: de la șapte zile la șase săptămâni, unii postind mai aspru, alții mai ușor. În Răsărit, Sinodul local din Constantinopol din 1166 a stabilit pentru Bisericile Ortodoxe durata Postului Nașterii Domnului la 40 de zile, deci începând din 15 noiembrie. "Lăsatul de sec" este în seara zilei de 14 noiembrie (Sfântul Filip). Dacă această zi cade miercurea sau vinerea, cum s-a întâmplat în acest an, postul începe cu o zi înainte, adică în seara zilei de 13 noiembrie. El durează până pe 24 decembrie inclusiv. Biserica Greco-Catolică din România urmează același calendar, aceleași tradiții, cu Biserica Ortodoxă Română, afirmând și respectând astfel unul dintre punctele din documentul de unire cu Biserica Romei, acela de păstrare a ritului, a sărbătorilor, icoanelor, a posturilor etc. la întoarcerea "în sânul Maicii Biserici Romano-Catolicești". Deci și greco-catolicii au intrat deja în Postul Crăciunului.

Postul și ajunarea de la mâncăruri nu sunt o practică exclusiv creștină. Aceste forme de renunțare au existat și există încă și în alte religii, dar și în afara acestora, cum este cazul unor terapii specifice sau de-a dreptul motivele politice. Este important, deci, să deslușim, să păstrăm conținutul specific creștin al postului. Cum noi, greco-catolicii, am intrat în post, îmi permit să completez răspunsul cu

Câteva considerații asupra postului creștin

1. O semnificație a postului creștin ne este oferită de Sfânta Scriptură. În acest sens, sunt semnificative, revelatoare, două momente din Biblie: unul la începutul Vechiului Testament, altul la începutului Noului. Primul este ruptura ajunului "de către Adam în Rai", căci a mâncat din rodul oprit. Și astfel ne este revelat păcatul dintru originile omenirii. Cristos, noul Adam, - și acesta este al doilea moment - începe cu postul. Adam, ispitit, a căzut în ispită; Cristos a fost ispitit și El, dar a biruit ispita. Consecința căderii lui Adam a fost alungarea din Rai și moartea. Rodul biruinței lui Cristos a fost distrugerea morții și întoarcerea noastră în Rai. Este limpede, cu toate acestea, că, în această perspectivă, postul apare ca fiind ceva hotărâtor și de mare importanță. Nu este o simplă "obligație", un obicei, o tradiție; este legat de misterul însuși al vieții și al morții, al mântuirii și al osândei.

În tradiția orientală, păcatul nu este doar o încălcare a unei reguli, a unei porunci, ce aduce după sine o pedeapsă; este deopotrivă o mutilare a vieții date nouă de către Dumnezeu. De aceea, istoria păcatului dintru origini ne este prezentată ca un act al mâncării. Hrana, într-adevăr, este mijloc de viață, este ea cea care ne păstrează în viață. Cristos este noul Adam. El vine să repare dauna adusă vieții de către Adam, vine să-l restituie pe om adevăratei vieți și, ca atare, începe cu postirea: "Și după ce a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți, i s-a făcut foame" (Mt 4,2).

Ce este, deci, postul pentru noi creștinii? Un aspect este cel al intrării noastre, al participării noastre la experiența lui Cristos însuși, prin care El ne eliberează de totala dependență de mâncare, de materie și de lume. În realitate, însă, eliberarea noastră nu s-a realizat încă pe deplin: trăind încă în această lume decăzută, lumea vechiului Adam, și făcând parte din aceasta, noi mai suntem încă dependenți de mâncare.

2. Cronologic vorbind, postul este cea dintâi poruncă pe care a cunoscut-o omenirea: Dumnezeu i-a poruncit lui Adam să nu mănânce din roadele unuia dintre pomi (Gen 2,16-17). Omul, încă de la început, a trebuit mereu să-și stăpânească trupul. Este și unul dintre darurile Spiritului Sfânt: stăpânirea de sine. Și Profeții posteau (Ps 35,13), și Apostolii posteau (Mt 9,15; II Cor 6,5). Reușind să cunoaștem bine dimensiunile și avantajele postului, putem realiza că, în fapt, postul este un dar al lui Dumnezeu. Nu este doar o poruncă, ci și un dar al lui Dumnezeu, o binecuvântare, o cale pentru creșterea spirituală.

Important, în primul rând, este aspectul spiritual al postului, lăsând prioritate Credinței și nu foamei în trăirea acestei perioade. Postirea ne face să percepem că valorile spirituale sunt mai importante decât cele materiale și nu lipsite de importanță sunt și unele avantaje pe care cei familiarizați cu postul le-au sesizat:

- ajunul (postirea) este o perioadă de repaus, de răgaz pentru organele trupului;

- ajunul permite organismului întreg să se simtă lejer, activ și sănătos;

- ajunul este un act spiritual;

- ajunul nu este foame, ci este hrană a sufletului

3. Prin post nu se ucide trupul, ci dorințele, patimile. Scopul postirii nu este desigur acela de a priva persoanele care postesc, ci de a apropia, de a îndrepta sufletele lor către Dumnezeu. Postirea, ca renunțare, ar trebui să fie consecința și mărturia dragostei nedrămuite față de Dumnezeu și ea totodată apropie de Dumnezeu, prin afirmarea Bunului cel mai de preț și renunțarea la alte bunuri, alimente, care ne domină existența și simțurile. De aceea postirea de la mâncăruri nu este sterilă și nici scop în sine. Deopotrivă cu renunțarea la unele alimente este necesară totodată și îngrijirea, întărirea, practicarea acelor virtuți care, cel mai adesea, prin neglijarea lor de-a lungul anului, lasă primul loc și prioritate omului vechi din noi, egoismului și orgoliului: îngăduința, seninătatea, respectul pentru ceilalți, generozitatea, altruismul, smerenia, modestia. Postul, această realitate complexă, nu se poate reduce deci doar la un regim alimentar, ci implică și un stil de viață propriu. Acest stil nu poate lăsa nealterată în această perioadă, de pildă, dependența avidă, cronică, de surogatele oferite de pseudo-valorile impuse de programele TV, ci trebuie să poarte la trecerea de la consumarea pasivă a acestora la renunțarea activă, la căutarea explicită a sensului sărbătorii care se apropie, a Cuvântului, a Dumnezeirii întrupate care se apleacă asupra noastră spre a ne ridica la Sine, la purificarea de toate artificiile păgâne, nereligioase și anticreștine ce ne sunt oferite cu culori și trâmbițe din import. Trebuie să realizăm faptul că nu putem altoi stilul de viață al postului la ultima găselniță a show-urilor ori a varietăților catodice. Poate este cazul să folosim mai cu sârg și cu un criteriu mai limpezit telecomanda în căutarea programelor ce ne pot ajuta pe drumul de pregătire, de așteptare a Mântuitorului.

Postul Nașterii Domnului, sau al Craciunului, ne oferă deci posibilitatea unei noi curățiri trupești și sufletești. Amintește de ajunarea de 40 de zile a lui Moise, precum și de postul patriarhilor din Vechiul Testament. După cum aceia așteptau venirea Mesiei cu post și rugăciune, așa se cuvine să aștepte creștinii și să întâmpine prin ajunare pe ''Cuvântul lui Dumnezeu'' născut din Fecioara Maria.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire