pregateste pagina pentru tiparire

































 
 Tu întrebi 


 

Lucian T. din Cluj-Napoca întreabă:

Ispitele din perioada pubertății provin de la diavol sau sunt niște răspunsuri date de neuronii din creier la anumite substanțe și cărora nu trebuie sa le dam atenție?

Răspunde fr. Cornel Gabor sdb:

Dragă Lucian,

Repet întrebarea ta pentru a o împărți în patru: (1.) Ispitele din perioada pubertății (2.) provin de la diavol (3.) sau sunt niște răspunsuri date de neuronii din creier la anumite substanțe și (4.) cărora nu trebuie sa le dam atenție?

Este o întrebare pe care sunt sigur că și-o pune fiecare om de mai multe ori în viața, mai ales în perioada preadolescenței și a adolescenței, pentru că în aceste perioade apar impulsuri sexuale normale, ce fac parte din creșterea firească a unei persoane ce se îndreaptă spre stadiul de adult. Ca orice lucru, aceste impulsuri sunt bune și rămân ca atare dacă își păstrează scopul pentru care Dumnezeu le-a creat.

1. Aceste impulsuri stimulează atracția sexuală care începe de obicei cu adolescența, când aceasta are ca scop să-i ajute pe tineri și pe tinere să colaboreze într-o activitate sănătoasă, dându-le ocazia de a se cunoaște și de a se aprecia reciproc. În timpul acestei perioade impulsurile atracției fizice trebuiesc mai întâi prevenite și apoi controlate. Când se ajunge la o suficientă maturitate, atunci atracția sexuală personală (băiatul pentru o anumită fată și invers), sub controlul luminat al rațiunii, poate fi admisă și folosită cu privire la căsătorie. După căsătorie intră în drepturile sale atracția sexuală fizica și astfel se ajunge la deplina înflorire a instinctului sexual în om.

Aceste impulsuri normale și legitime (atâta timp cât nu duc la păcat) dau naștere apetitului sexual care se comportă ca toate emoțiile și pasiunile. De exemplu mânia: Cineva te lovește, în sinea ta se naște acea fierbere, pornire spontanee aparent necontrolată numită mânie ce te împinge să acționezi în dauna celui ce te-a lovit. Înainte ca el să te fi lovit, nu erai cuprins de mânie; faptul că te-a lovit a determinat emoția. Emoția însăși nu este decât un răspuns la o excitare. Într-un oarecare sens este o emoție foarte simplă, dar în același timp foarte complicată. Ea aduce schimbări profunde în organismul nostru și în viziunea intelectuală, în felul de a vedea lucrurile. E o stare de nemulțumire și de iritare care provoca impulsul de a face ceva pentru a te liniști și a ieși din această stare. Așadar traseul este acesta: 1. EXCITAREA; 2. REACȚIA EMOTIVĂ; 3. IMPULSUL (ispita) de a lucra în consecință. Nu vine nici de la diavol, nici de la neuroni, dar aceștia au influență lor aspra lui.

2. Diavolul se folosește de plăcerea care există în natura acestor impulsuri pentru a ne duce la păcat. Se folosește de impulsuri pentru a ne ispiti. Orice om începând din preadolescență sau adolescență experimentează aceste impulsuri până la o vârstă înaintată.

3. Capacitatea cerebrală, călăuzită de frica de Dumnezeu, de conștiință, de datoriile morale... pot și trebuie să prevină, să controleze și dacă este nevoie să frâneze și să stăpânească aceste impulsuri.

4. Trebuie să le dăm atenție, nu putem să nu le ignorăm; ar fi un rău mare indiferența totală, la fel de rău cum ar fi curiozitatea și informarea excesivă față de această temă. Nu trebuie să dăm atenția necesară doar din punct de vedere fiziologic, ci mai ales din punct de vedere psihologic, moral, creștin.

Dacă dorim și vrem ca atracția sexuală generală față de persoanele de celălalt sex să nu ne ruineze sufletul și viața, trebuie:

  • să ne însușim într-un mod demn și serios cunoștințele în legătură cu viața sexuală;

  • să nu ne lăsăm obsedați de aceste lucruri;

  • să nu cedăm niciodată tentației de a ne permite diferite acțiuni fizice ;

  • să nu mai revenim asupra izvoarelor din care ne-am informat (am putea rămâne cu motivații rele în subconștient), nici să nu mai căutăm alte izvoare ce ne-ar putea dăuna;

  • să evităm cu grijă și maturitate tot ce prezintă manifestări bolnăvicioase, dezordonate din punct de vedere moral: luate din literatură, filme, piese de teatru...

În răspunsul pe care ți l-am dat m-am inspirat din cartea "Prietenia și dragostea", scrisă de părintele iezuit Gerald Kelly, Editura "Serafica", nr. 51, Roman, 1999, dar sunt mai multe scrieri creștine care ne pot călăuzi: "Dacă vrei să fii desăvârșit", pr. Claudiu Dumea, Ed. Sapientia; "Trăiți-vă tinerețea!", Gigi Avanti, Ed. Pauline; "Tinerețea curată", Toth Tihamer, Ed. Presa Bună; "Tânărul religios", Toth Tihamer, Ed. Presa Bună.

În speranța că am lămurit cât de cât lucrurile îți doresc o adolescență cât mai senină și veselă. În momentul în care vei fi trist să știi că este ceva la mijloc, nu tocmai bun. Diavolul are frică de tinerii veseli, spunea don Bosco. În general cine trăiește bine anii adolescenței va fi un bun tânăr și nu va avea mari probleme pentru a-și procura viza de a intra în Paradis.

Fii mereu vesel!
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire