pregateste pagina pentru tiparire

































 
 Tu întrebi 


 

Petrică din Arad întreabă:

Ortodocșii se pot spovedi în Biserica Romano-Catolică? Păcatele mărturisite în Biserica Catolică de către un ortodox rămân valabile în Biserica Ortodoxă?

Răspunde pr. prof. William Bleiziffer:

Catehismul Bisericii Catolice subliniază la nr. 1441 că "numai Dumnezeu iartă păcatele...", iar la numărul 1444 că "Făcându-i pe apostoli părtași de propria sa putere de a ierta păcatele, Domnul le dă și autoritatea de a-i reconcilia pe păcătoși cu Biserica". Datorită acestei puteri transmise de-a lungul secolelor preoților care păstrează continuitatea apostolică (catolici și ortodocși), aceștia, în numele lui Dumnezeu, iartă și dezleagă păcatele spovedite. De fapt însăși formula de dezlegare a păcatelor este foarte clară: este Dumnezeu cel care prin instrumentul său vizibil, preotul, iartă păcatele mărturisite de penitent.

Tocmai datorită recunoașterii reciproce a validității sacramentului preoției între Biserica Catolică (Latină și Greco-Catolică) și cea Ortodoxă, sacramentul este valid indiferent că este celebrat de un preot catolic sau ortodox. Nu dorim să intrăm în chestiuni legate de competența specifică fiecărui preot în a asculta confesiunea și a dezlega păcatele, însă precizăm cu însăși norma canonică (identică atât pt. gr-cat, cât și pentru latini) care stabilește:

Can. 671 - § 1. (cf 844 § 1 a) Slujitorii catolici administrează în mod licit sacramentele numai credincioșilor creștini catolici, care de asemenea le primesc în mod licit numai de la slujitorii catolici.

§ 2. (844 § 2) Dacă, însă, necesitatea o cere sau o adevărată utilitate spirituală o recomandă, și cu condiția să se evite pericolul erorii și al indiferentismului, este licit credincioșilor creștini catolici, cărora le este imposibil din punct de vedere fizic sau moral să ajungă la slujitorul catolic, să primească sacramentele penitenței, Euharistiei și ungerii bolnavilor de la slujitorii necatolici, în a căror Biserică sunt valide sacramentele enumerate mai sus.

§ 3. (= 844 § 3) De asemenea, slujitorii catolici administrează în mod licit sacramentele penitenței, Euharistiei și ungerii bolnavilor credincioșilor creștini ai Bisericilor orientale care nu sunt în comuniune deplină cu Biserica catolică, dacă cer acest lucru în mod spontan și au cuvenita dispoziție; acestea sunt valabile și pentru credincioșii creștini ai altor Biserici care, după judecata Scaunului Apostolic se găsesc, în ce privesc sacramentele, în condiții similare, cu mai sus amintitele Biserici orientale.

§ 4. (= 844 § 4) Dacă, însă, se ivește pericolul morții sau o urgentează o altă necesitate gravă, după judecata Episcopului eparhial sau a Sinodului Episcopilor Bisericii patriarhale sau a Consiliului Ierarhilor, slujitorii catolici administrează în mod licit aceleași sacramente și celorlalți creștini care nu sunt în deplină comuniune cu Biserica catolică, care nu pot să ajungă la slujitorul propriei Comunități bisericești și care cer în mod spontan acest lucru, cu condiția să manifeste o credință, în ceea ce privesc aceleași sacramente, conformă cu credința catolică, și să aibă cuvenita dispoziție.

§ 5. Pentru cazurile despre care este vorba în §§ 2, 3 și 4 să nu se dea norme de drept particular decât după o consultare cu autoritatea competentă, cel puțin locală, a Bisericii sau a Comunității bisericești necatolice interesate.

Norma este conținută în Codul Canoanelor Bisericilor Orientale (valabil pt. greco-catolici) și este identică cu norma Codului de Drept Canonic (valabil pt. catolici latini), în paranteze găsindu-se de fapt și corespondența cu aceste canoane.

Facem însă următoarea precizare pentru a evita orice dubiu: formula "slujitorii catolici administrează în mod licit sacramentele penitenței, Euharistiei și ungerii bolnavilor credincioșilor creștini ai Bisericilor orientale care nu sunt în comuniune deplină cu Biserica catolică" (ortodocși deci), implică automat validitatea acestor sacramente. Licit înseamnă permis, și ceea ce este permis are în sine și condiția validității. Deci: păcatele spovedite de un ortodox la un preot catolic, sunt iertate pentru totdeauna prin acordarea dezlegării. Nu sunt iertate doar pentru Biserica Catolică, sau doar pentru cea Ortodoxă, ci pur și simplu sunt iertate de Dumnezeu prin atotputernicia sa, atotputernicie care nu este .... nici catolică, nici ortodoxă. Desigur că ne aflăm în fața unor cazuri izolate care necesită, așa cum recită canonul: cerere spontană și dispoziție cuvenită, evitarea banalizării, indiferentismului religios sau erorii, imposibilitate fizică sau morală de a avea acces la propriul preot, etc.

Sintetizez: în cazuri izolate, de forță majoră, care îndeplinesc condițiile cerute de canoane, ortodocșii se pot spovedi valid la preoți catolici, primind dezlegarea și fiindu-le iertate păcatele. Simetric vorbind, un catolic, în aceleași condiții, poate apela la un preot ortodox pentru spovadă și dezlegare. În ambele cazuri păcatele sunt iertate prin însăși dezlegarea acordată, preotul fiind deputat al lui Dumnezeu și instrument de mântuire.

Doresc să închei cu o ultimă clarificare pe care deseori am amintit-o cu mare satisfacție studenților de Facultatea de Teologie Pastorală în cadrul cursurilor de drept canonic: suprema lex salus animarum est. Mântuirea sufletelor este suprema lege, iar dacă spovada tinde în ultimă instanță la acest lucru, eu personal ca preot nu mi-aș face procese de conștiința de a mă spovedi chiar și la un preot ortodox, dacă consider că datorită unor circumstanțe precise acest lucru îmi aduce un beneficiu spiritual.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire