pregateste pagina pentru tiparire

































 
 Tu întrebi 


 

Mircea din București întreabă:

Aș dori să aflu mai multe despre Halloween, cum a apărut această sărbătoare și dacă are ceva creștin.

Răspunde Redacția:

Sărbătoarea Halloween are o dublă origine. Prima este o sărbătoarea celtică pre-creștină asociată cu Anul Nou celtic. A doua este celebrarea creștină a 'Tuturor Sfinților' (1 noiembrie) și a 'Tuturor credincioșilor răposați' (2 noiembrie). În insulele britanice, 1 noiembrie este numită și 'All Hallows' ('Toți sfinții'), și deci seara din ajun se cheamă 'All Hallows Eve' (Ajunul tuturor sfinților).

Sărbătoare celtică

Celții din antichitate care locuiau în Anglia, Țara Galilor, Scoția, Irlanda și Bretania celebrau Anul Nou în ziua care corespunde în calendarul nostru zilei de 1 noiembrie. Înainte de convertirea lor la catolicism acești oameni practicau o religie păgână sub îndrumarea unor preoți cunoscuți drept 'Druizi'. Aceștia sunt renumiți mai ales datorită monumentului de piatră de la Stonehenge și a calendarului lor astronomic care a rămas în vechile lor ținuturi.

Perioada dinainte de Anul Nou, ca sfârșit al anului, a fost cândva considerată misterul morții omenești. Se credea că în ultima noapte a anului Domnul Morții, Samhain, le permitea sufletelor celor morți să se întoarcă la casele lor. Sufletele celor care au murit în păcat, și care în credința celtică erau încătușate în trupurile animalelor, puteau fi eliberate prin daruri aduse Domnului Morții, inclusiv prin sacrificii omenești. De asemenea, se credea că aceste spirite rele, demoni, fantome, vrăjitoare erau eliberate pentru a rătăci în timpul acestei nopți și puteau fi îmblânzite cu un banchet. Aceste spirite i-ar fi lăsat pe oameni în pace dacă aceștia s-ar fi îmbrăcat ca și ei, părând a fi, astfel, unii dintre spiritele rele. De asemenea, familiile trebuiau să stingă focul din căminele lor în acea seară pentru a fi reaprinse de la un foc mare în aer liber al Anului Nou aprins în vârful dealurilor, și care simboliza înlăturarea întunericului și a răului prin sosirea noului an. Văpaia ca mijloc de îndepărta răul și de a aduce lumină poate fi considerat un simbol al acestui obicei. Când romanii au cucerit Galia și Britania (cu excepția Scoției și a Irlandei) înainte de Cristos, elementele sângeroase ale practicii druidice au fost interzise.

Sărbătorile creștine ale 'Tuturor sfinților' și 'Tuturor credincioșilor răposați'

În timpul primelor trei secole ale creștinismului Biserica a acționat frecvent "în subteran" datorită persecuțiilor guvernării romane împotriva ei. În această perioadă au existat mulți martiri care au murit pentru credința lor în Isus Cristos. Cei mai renumiți dintre ei au fost cinstiți la nivel local prin păstrarea relicvelor (dacă existau) și prin celebrarea aniversării morții lor, ca sărbătoare a nașterii lor pentru viața veșnică. Cu trecerea timpului, diecezele din apropiere au dorit să cinstească fiecare alți martiri și chiar să schimbe între ele relicve pentru a fi venerate, acesta fiind modul în care în primul secol creștinii au păstrat haine și batiste atinse de Sfântul Paul (Fapte 19,12).

La sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea a avut loc cea mai aprigă persecuție, cea a împăratului Diocletian (284-305). Martirii au devenit atât de mulți încât în unele locuri era imposibil să fie comemorați chiar și cei mai semnificativi dintre ei. Nevoia existenței unei sărbători comune a tuturor martirilor a devenit evidentă. Această sărbătoare comună s-a înființat în unele locuri, dar la date diferite, atât la începutul cât și la mijlocul secolului al IV-lea. Întrucât practica romană a acestei sărbători datează din câte se știe de la 13 mai 609 sau 610, Papa Bonifaciu al IV-lea a consacrat vechiul Panteon roman ca lăcaș al Sfintei Fecioare și al Tuturor martirilor. Începând cu Papa Grigore al III-lea (731-741) celebrarea sărbătorii Tuturor Sfinților a fost comemorată în Sf. Petru la 1 noiembrie. Grigore al IV-lea (827-844) a extins această sărbătoare la întreaga Biserică.

Sărbătoarea Tuturor credincioșilor răposați s-a dezvoltat gradual, mai întâi printr-o celebrare monastică a morții lor la 1 octombrie. Acest lucru se pare că a avut loc mai întâi în Germania în anii 1000. Sub patronajul Sf. Odilon din Cluny această sărbătoare s-a extins și la alte mănăstiri, mai întâi în cele ale propriului Ordin, apoi la benedictini și la alții, de unde s-a răspândit la dieceze, inclusiv la Roma. Abia în 1915 le-a fost acordat tuturor preoților de către Papa Benedict al XV-lea marele privilegiu al celor trei Liturghii.

Halloween în vremurile creștine

Convertirea celților la creștinism nu a descurajat entuziasmul lor pentru obiceiul pre-creștin de la sfârșit de an de a sărbători, a aprinde un foc mare în aer liber, de a purta măști și costumații specifice pentru ajunul noului an. Apropierea de sărbătorile creștine ale Tuturor sfinților și Tuturor credincioșilor răposați care s-au dezvoltat cu timpul a dus la o încercare de a muta celebrarea în ajunul sărbătorii Tuturor credincioșilor răposați, când copiii merg din ușă în ușă pentru a fi ospătați, în schimbul promisiunii rugăciunii pentru cei morți din familia respectivă. Această încercare de a asocia amintirea celtică a morții cu memorialul creștin a eșuat în cele din urmă și celebrarea a rămas un obicei de sfârșit de an (după vechiul calendar celtic), deși Halloween a rămas inițial o sărbătoare a copiilor

O dată cu emigrația masivă a irlandezilor, în ultimul secol 'All Hallows Eve' (Ajunul tuturor sfinților), cu obiceiurile costumelor, cu focurile în aer liber și farsele ori ospețele sale, au fost mutate în America de Nord. Veșmintele înspăimântătoare au rămas o normă istorică pentru Halloween, deși apariția unor vremuri mai sinistre și mai violente i-au încurajat pe mulți părinți să abordeze cu precauție acest obicei. Astăzi, multe familii, și chiar parohii, organizează celebrări în grup, adesea cu costume ale sfinților, ale sufletelor sărmane sau ale unor catolici renumiți (precum Papa, Maica Tereza ori alții asemenea) și alte elemente care subliniază mai mult partea creștină a originilor sărbătorii Halloween.

(răspunsul este de fapt o traducere a unui material publicat pe situl EWTN.com)
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire