pregateste pagina pentru tiparire

































 
 Tu întrebi 


 

Elena întreabă:

M-a bulversat puțin răspunsul cu privire la primirea Euharistiei numai sub forma Ostiei. Eu sunt momentan în Statele Unite și la biserica la care merg toți credincioșii primesc și Trupul și Sângele Domnului. Mai mult, Sf. Împărtășanie nu este împărțită numai de preot, ci și de alte persoane laice (numite "miniștri liturgici"). Nu știu dacă aceasta are vreo legătură cu faptul că biserica este o capelă a iezuiților, pentru că știu că și acasă când mergeam la iezuiți primeam și Trupul și Sângele Domnului. Vă mulțumesc pentru lămuririle pe care sunt sigură că le voi primi.

Răspunde pr. Mihai Vătămănelu, OFMConv:

Dragă Elena,

Cât privește întrebarea d-v., cu privire la primirea Euharistiei numai sub forma Ostiei, răspunsul publicat în Mesagerul Sf. Anton este destul de clar. Situl "Pro Familia" îl redă integral la rubrica "Tu întrebi". Eu nu voi face decât să confirm cele spuse de pr. Maricel Ianuș și să vin cu o mică completare. E bine de știut mai întâi că nu se poate comenta o Lege a unui Cod de Drept Canonic deoarece aceasta exprimă autoritatea și Magisterul Bisericii iar legile pe care le conține sunt valabile în întreaga Biserică. Doar acolo unde se trimite la Dreptul Particular al fiecărei Biserici trebuie să se țină cont de aceasta.

Prin urmare reiau ceea ce spune can. 925 din Codul de Drept Canonic al Bisericii Catolice de rit latin la articolul 3 despre Riturile și ceremoniile celebrării euharistice: Sfânta Împărtășanie să fie dată numai sub specia pâinii sau, respectându-se legile liturgice, sub ambele specii; totuși, în caz de necesitate poate fi data chiar numai sub specia vinului.

În ritul oriental situația este diferită deoarece practica liturgică acolo impune administrarea Euharistiei sub ambele specii.

Sa vedem acum care sunt aceste norme sau legi liturgice la care face referire can. 925. Aceste legi se găsesc în "INSTITUTIO GENERALIS" documentul cu Principii și norme pentru utilizarea Liturghierului Roman, după care se celebrează Sf. Liturghie de rit latin.

La nr. 240 al acestui document se spune:

«Sfânta Împărtășanie își exprimă mai deplin calitatea de semn când se face sub ambele specii. În această formă iese mai bine în evidență semnificația ei de ospăț euharistic, se exprimă mai clar voința dumnezeiască de a întări noul și veșnicul Legământ în Sângele Domnului și se vede mai bine legătura între ospățul euharistic și ospățul eshatologic din Împărăția Tatălui ».

Continua nr. 241. "Păstorii sufletești să aibă grijă să amintească, în mod cât mai corespunzător, credincioșilor care participă sau asistă la ritualul Împărtășaniei învățătura catolică exprimată de Conciliul Tridentin privind forma sub care se dă Împărtășania. În primul rând să le explice credincioșilor că, potrivit credinței catolice, chiar și sub o singură specie este primit Cristos întreg și deplin și se primește Sacramentul adevărat și, prin urmare, în ceea ce privește roadele, cei care se împărtășesc sub o singură specie nu sunt lipsiți de nici unul din harurile necesare pentru mântuire. Pe lângă aceasta să-i învețe ca, în ceea ce privește administrarea sacramentelor, Biserica are puterea că, păstrând intactă substanța lor, să stabilească sau să schimbe ceea ce consideră mai potrivit, în funcție de diferitele împrejurări, timpuri și locuri, pentru ca sacramentele să fie venerate cum se cuvine și să aducă rod în cei care le primesc. În același timp, însă, credincioșii să fie îndemnați să participe mai intens la ritualul sacru în forma în care iese mai deplin în evidență semnul ospățului euharistic".

După aprecierea Ordinariului și în urma cuvenitei instruiri catehetice, împărtășirea din potir se permite în anumite cazuri care au fost deja enumerate în răspunsul mai sus amintit și nu are rost să le repet.

Pe lângă aceasta, Conferințele Episcopale pot stabili modalități, motivații și condiții în baza cărora Ordinarii pot îngădui împărtășania sub ambele specii și în alte cazuri de mare importanță pentru viața spirituală a unei comunități sau a unui grup de credincioși. În limitele stabilite, Ordinarii pot să indice cazurile particulare, cu condiția ca permisiunea să nu fie fără discernământ, celebrările să fie bine precizate și să se evite exagerările; pe lângă aceasta, vor trebui evitate ocaziile în care numărul celor care se împărtășesc este mare. Grupurile care se bucură de această facultate să fie bine determinate, disciplinate și omogene.

Am spicuit din acest document doar câteva idei ce mi s-au părut mie relevante pentru răspunsul pe care am dorit să vi-l dau în completarea celor spuse deja în Revista Mesagerul Sf. Anton. Să avem încredere în Biserica ce prin legile ei știe ce spune și ce face. Sunt mulți teologi care caută să dea răspunsuri adecvate tuturor credincioșilor făcând numeroase studii despre Sf. Euharistie, iar Biserica prin Magisterul ei nu urmărește altceva decât binele spiritual al credincioșilor. Sunt sigur că dacă, după studiile făcute și care se mai fac, se ajunge la concluzia că împărtășania sub ambele specii este mai benefică pentru suflete, aceasta se va reintroduce imediat deoarece Biserica își rezervă această putere. Deocamdată Biserica Romano-Catolică nu consideră împărtășania sub ambele specii în toate cazurile în care se participă la Sf. Liturghie absolut necesară.

E posibil ca în biserica unde v-ați împărtășit d-v. sub ambele specii preoții să aibă permisiunea Episcopului locului să administreze astfel Euharistia din motive pastorale bine determinate și, după opinia mea, dacă se încadrează în Normele Liturgice ale Bisericii locale, fac foarte bine. Mulțumindu-vă pentru trăirea și interesul d-v. pentru Isus din Sf. Euharistie vă doresc pace și bine!
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire