pregateste pagina pentru tiparire

































 
 Tu întrebi 


 

Maria C. din Sibiu întreabă:

Celor care se îngrijesc de apariția revistei Mesagerul, mă adresez și îi rog să ducă celor ce îmi pot răspunde la întrebarea mea arzătoare: noi, credincioșii laici ai Bisericii Romano-Catolice de ce nu primim la Sf. Împărtășanie un strop din Sângele Domnului pe Sf. Ostie? De ce? Doar cuvintele Mântuitorului la Cina cea de Taină au fost fără echivoc: 'Beți dintru acesta toți'. Cine și-a permis să ne lipsească de acest dar? Explicațiile celor pe care i-am întrebat, sunt puerile. Vasul cu Sf. Ostii poate sta pe Sf. Altar și preotul, ținând în mână Sf. Potir cu Sângele Domnului, poate lua Sf. Ostie, s-o înmoaie în Sf. Potir și să ne împărtășească cu ambele specii... Vă rog să dezbateți problema urgent. 2005 este Anul Sf. Euharistii și doresc un răspuns competent.

Răspunde pr. Maricel Ianuș:

Stimată Doamnă Maria, apreciem iubirea Dumneavoastră față de Isus Cristos prezent în Sfânta Euharistie. Înainte de a Vă răspunde întrebărilor, precizăm că legislația actuală a Bisericii Romano-Catolice prevede ca Sfânta Împărtășanie să fie administrată credincioșilor doar sub specia ostiei consacrate sau, conform normelor liturgice, sub ambele specii: a ostiei și a vinului; în caz de necesitate, Sfânta Împărtășanie poate fi administrată chiar și numai sub specia vinului (cf. Codex Iuris Canonici, can. 925). Așadar, în Biserica de astăzi împărtășirea credincioșilor cu Trupul și Sângele lui Cristos nu are loc doar primind ostia consacrată. Documentul Eucharisticum mysterium promulgat cu autoritatea Papei Paul al VI-lea pe data de 25.05.1967 stabilește următoarele cazuri în care anumiți credincioși pot beneficia de împărtășirea sub ambele specii: persoanele adulte în cadrul Liturghiei imediat următoare botezului lor și al Liturghiei în care primesc sacramentul Mirului; creștinii necatolici care printr-o hotărâre personală intră în rândul membrilor Bisericii Catolice; mirii în cadrul Liturghiei în care celebrează și primesc sacramentul căsătoriei; misionarii laici și orice credincios care primește oficial o misiune din partea Bisericii în cadrul Liturghiei de încredințare a misiunii; credincioșii bolnavi pentru care Liturghia care se celebrează în casa lor, cărora li se administrează viaticul sub ambele specii euharistice; toți credincioșii care în cadrul unei Liturghii celebrate de mai mulți preoți, desfășoară un minister liturgic (cf. nr. 3); există și cazuri în care cei bolnavi nu poate ingera alimente solide, dar numai lichide, și atunci li se administrează sacramentul Euharistiei doar sub specia vinului consacrat.

În lumina acestor precizări, întrebările care necesită un răspuns adecvat sunt următoarele: Cine, când și de ce a introdus în Biserica Romano-Catolică administrarea Sfintei Euharistii credincioșilor laici doar sub specia ostiei consacrate?

Documentele istorice de care dispunem astăzi ne arată că negarea accesului credincioșilor la împărtășirea cu vinul euharistic a avut loc în mod progresiv, fiind efectuată mai întâi de către anumiți episcopi, cu aprobarea papei, pentru diecezele lor. În cele din urmă, printr-o dispoziție papală, această restricție a fost aplicată întregii Biserici Catolice. Conform unor studii recente, aceasta a avut loc în secolele XII-XIII (cf. Franz Josef Nocke, Eucaristia, în Th. Schneider, Nuovo corso di dogmatica, vol. II, Brescia 1995, p. 338). E necesar să menționăm că după cum până în secolele XII-XIII au existat biserici locale în care credincioșii se împărtășeau în mod obișnuit cu Trupul și Sângele lui Cristos sub ambele specii, tot astfel și după generalizarea restricției, în anumite situații, Biserica a permis credincioșilor să se împărtășească atât cu pâinea, cât și cu vinul euharistic. Documentele magisteriale nu specifică motivele pentru care s-a ajuns la această restricție. În anul 1562, Conciliul de Trento, în sesiunea XXI, dedicată Euharistiei, afirma că Biserica a luat această hotărâre determinată de motive grave, fără a adăuga ulterioare detalii (cf. H. Denzinger, nr. 1728). Catehismul Bisericii Romano-Catolice ne spune doar atât: "Din motive pastorale, acest mod de a se împărtăși a fost stabilit în mod legitim drept cel mai obișnuit în ritul latin" (nr. 1390). Aceste afirmații nu ne permit să cunoaștem cu exactitate motivele pentru care Biserica a limitat administrarea sacramentului Euharistiei sub specia vinului consacrat. Unul dintre aceste motive este faptul că împărtășirea credincioșilor sub specia vinului euharistic aducea cu sine repetate atitudini și comportamente de gravă ireverență din partea unor credincioși față de Isus Cristos prezent în sacramentul Euharistiei. Alte interpretări rămân simple speculații, deoarece nu dispunem de documente istorice corespunzătoare care să le justifice veridicitatea.

Dacă Biserica Romano-Catolică ne învață că "Sfânta Împărtășanie își realizează mai deplin forma de semn când se oferă sub ambele specii" (cf. Catehismul Bisericii Catolice, nr. 1390) și cu toate acestea continuă să administreze credincioșilor sacramentul Euharistiei, în mod obișnuit, doar sub specia ostiei consacrate, aceasta înseamnă că și astăzi există motive grave. Modalitatea de administrare pe care ați indicat-o este extrem de ușoară... Nu este posibil ca Biserica, de mai mult de 10 secole de când administrează acest sacrament sub forma ostiei de astăzi și nu a pâinii obișnuite de la începutul său, să nu fi luat în considerație și această posibilitate. Însă experiența pluriseculară a Bisericii în administrarea sacramentului Euharistiei, respectul datorat acestuia și problemele cu care s-a confruntat, au condus autoritățile Bisericii la stabilirea actualului mod de a administra credincioșilor sacramentul Euharistiei ca fiind modalitatea cea mai adecvată.

Ceea ce V-ar putea ajuta să acceptați mai ușor și cu mai multă credință această dispoziție sunt cuvintele Mântuitorului care a spus nu numai "Luați și beți din acesta toți" și "Cine mănâncă trupul meu și bea sângele meu are viață veșnică" (In 6,55), dar și "Cine mănâncă din această pâine nu va muri în veci" (In 6,58). Cu alte cuvinte, pentru a beneficia pe deplin de roadele sacramentului Euharistiei nu este indispensabilă primirea acestuia sub ambele specii, căci sub fiecare dintre ele ni se oferă TOTUL, adică Trupul, Sufletul, Sângele și Dumnezeirea aceluiași Mântuitor, Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu!

Prin urmare, Dumneavoastră beneficiați pe deplin de aceleași roade mântuitoare fie că Vă împărtășiți cu ostia consacrată, fie că Vă împărtășiți cu vinul consacrat sau cu ambele specii euharistice! Realitatea care are un rol determinant în viața Dumneavoastră și care necesită întotdeauna o atenție și o îngrijire deosebită rămâne nu posibilitatea de a Vă împărtăși cu ambele specii euharistice, ci ansamblul de dispoziții interioare pe care îl aveți atunci când îl primiți pe Isus Mântuitorul în sufletul și viața Dumneavoastră. El să Vă dăruiască tot harul. Pace și Bine!
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire