pregateste pagina pentru tiparire

































 
 FAMILIA 

Pregătire la Sacramentul Căsătoriei
achizitionare: 16.05.2004; sursa: Misionarii Verbiți

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior

PATERNITATEA ȘI MATERNITATEA RESPONSABILĂ

Schemă:

Aici ca urmare îmi sunt propuse câteva idei cu privire la paternitatea și maternitatea responsabilă. Exprim punctul meu de vedere alegând și motivând ceea ce aud cu privire la aceste probleme.

- Procrearea unui fiu este rezultatul unei libere, conștiente și generoase alegeri al celor doi soți.
- Fiul este semnul unei întâlniri de iubire și al uniunii între femeie și bărbatul său: împreună vor să exprime bucuria de a trăi, de a fi pereche.
- Perechea este în stare de a transmite viața: nu o viață oarecare, dar aceea pe care Dumnezeu o imprimă în fiecare persoană umană făcând-o capabilă de inteligență și de iubire.
- Fiul este cel mai mare educator al părinților.
- A da viața unui fiu este exprimarea naturală a iubirii noastre crescătoare. Crearea lumii nu este completă: Dumnezeu ne invită să participăm la opera sa creatoare.
- Fiul este expresia vizibilă a iubirii celor doi soți.
- Paternitatea și maternitatea responsabilă înseamnă că fiii nu sunt un fapt lăsat la întâmplare și la natură, dar care trebuie să fie voiți și așteptați.
- Sosirea unui fiu nu rezolvă automat problemele unei perechi, dimpotrivă, pune altele.
- Fecunditatea înseamnă capacitatea de a se dărui, de a-l îmbogăți și a-l îmbunătăți pe celălalt, a face să crească persoanele care ne sunt alături.
- Perechea trăiește prima fecunditate în interiorul său, în întâlnirea deschisă, în drumul continu de creștere în iubire și în dăruirea de sine.
- Fiul trebuie considerat ca o persoană, nu ca un obiect, adică a respecta identitatea sa și a-l ajuta să-și asume fizionomia caracteristică personalității sale, care nu poate fi o dublură sau o copie a noastră.
- Se poate vorbi de fecunditate în fii când există o reală fecunditate de pereche.
- Prin părinți fiul își face prima idee despre Dumnezeu. Iubirea tatălui său și a mamei sale este pentru el expresia iubirii lui Dumnezeu.
- O parte esențială a fecundității unei perechi este a munci la creșterea unei lumi mai bune, a da mărturie de propria credință punându-se în slujirea celorlalți, a face să crească în sine și în jurul său Biserica lui Cristos.

IUBIREA
TREBUIE
SĂ FIE
FECUNDĂ
ÎN INTERIORUL
PERECHII

    

Când se vorbește de fecunditate, de obicei ne gândim la fii și la capacitatea de a-i aduce pe lume.

Trăind logodna voastră, v-ați dat seama că în timp ce ați construit perechea voastră v-ați îmbogățit reciproc: ați devenit puțin diferiți, mai buni.

De atunci ați început să înțelegeți că iubirea însăși este fecundă.

Prin fecunditate nu se înțelege numai capacitatea de a procrea. Nu este un dar natural care se exprimă cu nașterea fiilor, dar capacitatea de a se dărui, de a se îmbogăți și de a-l îmbunătăți pe celălalt, a face să crească persoanele care ne sunt în jur.

Această capacitate de a iubi este de înțelegere, de a da celorlați darurile de care dispuneți, este ceea ce vă face să creșteți. Este mai ales alimentul iubirii voastre ca pereche, este ceea ce o va face fecundă în fii, este ceea ce deja acum vă face fecunzi în raport cu ceilalți care vă înconjoară.

Perechea trăiește prima fecunditate în interiorul său, în întâlnirea deschisă, în drumul continu de creștere în iubirea și în dăruirea de sine.

Când vă simțiți responsabili fiecare de binele celuilalt, când vă ajutați cu blândețe ca să fiți voi înșivă, când vă mulțumiți de armonia la care ați ajuns și vreți mai mult...fiecare este fecund în raport cu celălalt.

Se poate vorbi de fecunditate în fii numai atunci când există o reală fecunditate a perechii. Atunci fiul nu este ca un al treilea incomod, dar este dorit și așteptat ca o expresie vizibilă a iubirii voastre. Dacă trăiți o fecunditate ca pereche, veți putea oferi un climat de iubire aceluia care va avea nevoie pentru a deveni om.

Dar nu este totul. Perechea voastră face parte din lume, este unită de o Biserică care are nevoie de voi. A munci la creșterea unei lumi mai bune, a mărturisi credința voastră punându-vă în slujirea celorlalți, face să crească în voi și în jurul vostru Biserica lui Cristos... toate acestea fac parte din iubirea voastră. Este o parte esențială a fecundității voastre. Perechea voastră va fi fecundă și față de ceilalți în măsura în care veți trăi o iubire fecundă.

DE LA
FECUNDITATE
ÎN PERECHE
LA
FECUNDITATE
ÎN FII

    

Bucuria care provine din paternitate și maternitate, va da o nouă dimensiune iubirii voastre. Fiecare se va simți util într-un mod nou. Iubirea voastră, viața voastră vor căpăta un sens nou și fiecare dintre voi va fi recunoscător față de celălalt care l-a făcut tată sau mamă.

Fiul va ajuta perechea voastră să pună rădăcini. Vă va face să conștientizați într-un mod viu și imediat raporturile voastre cu societatea civilă și cu Biserica. Veți simți o responsabilitate nouă, care vă va conduce să maturizați responsabilitățile voastre.

Atenție însă să nu credeți că sosirea unui fiu va rezolva automat problemele voastre. Dimpotrivă, va crea altele. Uneori se aude spunând: Cei doi nu reușesc să se înțeleagă, ar trebui să aibă un fiu și totul ar merge mai bine!

Aceasta nu este corect. Fiul nu unește în mod automat pe cei doi soți, dimpotrivă prezența sa pune la încercare unitatea lor, pune în lumină calitatea lor de părinți.

Sosirea fiului înseamnă a avea mai puțin timp pentru voi, a fi mai obosiți, a trebui să înfruntați multe probleme. Va trebui să învățați să stați împreună în mod diferit, va trebui să vorbiți mult și să vă schimbați continuu ideile voastre.

Pentru a putea fi fecunzi în fii este necesar a trăi o bună fecunditate ca pereche. În acest caz fiul este un stimul puternic pentru creșterea iubirii.

Fiul este cel mai mare educator al părinților. Creșterea sa, educația sa, vor cere mult iubirii voastre. Înainte de toate, un fiu are nevoie de un tată și de o mamă care se iubesc. Pentru a fi părinți buni, trebuie să fiți înainte buni soți.

Un fiu va avea nevoie să-i oferiți o mare disponibilitate în timpul întregii sale creșteri. Va avea nevoie ca voi să rămâneți tineri pentru a-i putea fi prieteni. Va avea nevoie de o familie deschisă pentru a se deschide la lume.

Și prin părinți, își face prima idee despre Dumnezeu. Iubirea tatălui său și a mamei sale este pentru el expresia iubirii lui Dumnezeu.

Prima școală de rugăciune se formează în jurul rugăciunii părinților. Fiii încep să se roage văzând și ascultând pe părinții lor care se roagă.

PROCREARE
RESPONSABILĂ

    

Perechea se completează în fii. A da viață unui fiu este revărsarea naturală a iubirii voastre crescătoare. Termenul care se folosește: procreare, amintește că Dumnezeu a vrut să aibă milă de voi.

Este adevărat că nu vă căsătoriți numai pentru fii, dar o căsătorie care din principiu ar exclude fiii nu este validă.

Diferit de animale, generarea unui fiu este un act de iubire și de responsabilitate.

Soților le este recunoscut dreptul de a decide numărul fiilor și momentul de a-i aduce pe lume. Trebuie luate în considerare însă cu atenție propriile condiții particulare de sănătate, de capacitate educativă, ambientală și economică.

Sexualitatea nu este văzută în mod primar și exclusiv în funcție de procreare. Considerăm ca indispensabil și esențial modul de comunicare, și exprimarea iubirii între doi soți.

Iubirea este mereu creativă: înseamnă că perechea iubindu-se crează mereu ceva nou, ceva care înainte nu era sau era în mod limitat. Însă momentul mai important al creativității sunt fiii. În ei se prelungește viața perechii.

Cu câtva timp în urmă, mirii erau preocupați total de rolul lor de părinți. El era mai ales tată care se temea, cu munca, să nu lipsească necesarul familiei. Ea era mai ales mama total ocupată de îngrijirea fiilor.

Viața perechii în acest mod nu se alimenta.

Problemele între soț și soție se bazau aproape în mod exclusiv asupra fiilor. Îndepărtându-se aceștia de acasă, el și ea nu mai găseau nimic în comun.

PRIORITATEA
PERECHII

    

În ultimul timp există o redescoperire a raportului perechii ca principiu fondator al vieții familliale. Însăși educația fiilor este mai mult sau mai puțin favorizată după legătura care îi unește pe mamă și pe tată ca soț și soție.

Acest mod de a trăi este deja conținut în Biblie și l-am văzut în textele examinate: accentul este pus pe pereche și numai într-un al doilea moment este luată în considerarea atenția față de fii.

PERECHEA
COLABORATOARE
A LUI
DUMNEZEU

    

A da viață, în sensul de a o face să se nască a fost mereu considerată o activitate divină. Bărbatul și femeia în căsătorie sunt colaboratori ai lui Dumnezeu pentru ca viața umană să se transmită în primirea încrezătoare și ca semn pământesc de speranță.

Fiii au istoria lor și trebuie să parcurgă drumul lor. Există riscul însă de a fi posesivi în raporturile cu ei și prea protectivi, a pretinde de a-i forma după propria imagine și asemănare sufocând personalitatea lor și impunând o alegere profesională, care deseori este contrară atitudinilor lor.

Țineți cont că fiecare persoană are în sine un plan al lui Dumnezeu. Faceți în așa fel încât să n-o încurcați, dar de a-l ajuta să realizeze acest plan în fiii voștri.


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire