pregateste pagina pentru tiparire

































 
 FAMILIA 

MSA Dossier: Familia
achizitionare: 08.12.2003; sursa: Mesagerul Sfântului Anton

Inapoi la cuprins 
Mărturie: «La Singureni copiii nu sunt singuri»!
Sr. Maria Porunde

În urmă cu 5 ani - în 1998 - mă aflam la Roma cu ocazia unei întâlniri la nivel general al Institutului din care fac parte. Reprezentam Surorile franciscane din România. Discutasem între noi în prealabil și eram hotărâte să ne angajăm într-o operă pastorală cu scop caritativ. Rezistasem vitregiilor comunismului care nu voia să știe de existența noastră, ba chiar ni s-a împotrivit deschis. Acum, trăiam consacrarea noastră la lumina zilei. Simțeam însă necesitatea de a ne deschide și către alții, chiar dacă o asemenea perspectivă ne tulbura. Simțeam cum responsabilitatea, încredințată nouă de Domnul, ne depășește. Eram în căutarea unui semn ceresc.

Răspunsul nu s-a lăsat mult timp așteptat. Acolo, la Roma, aveam să-l întâlnesc pe Mino Damato și el în căutare! Mi-a expus exigența Fundației cu privire la structurile deja construite în România. Avea nevoie de personal calificat și de încredere care să ofere continuitate și calitate în opera de asistență a copiilor bolnavi... Am acceptat propunerea lui cu bucurie și trei dintre noi au format prima comunitate de surori de la Singureni, în ianuarie 1999. Semnul îl primisem deja.

Actualmente, exigențele au crescut. Copiii de la Singureni sunt în număr de 46, în timp ce din comunitate fac parte 6 surori: Sr. Maria Dămoc, Sr. Daniela Burlacu, Sr. Margareta Țurcanu, Sr. Maria Dâscă, Sr. Camelia Burlacu și Sr. Cornelia Ciobanu. Țin să le mulțumesc și pe această cale pentru serviciul lor.

Aș vrea să subliniez doar câteva aspecte ale acestei adevărate oaze de lumină și de speranță, numită Singureni. Mino Damato asigură copiilor cele necesare, de la hrană la medicamente. Activitatea surorilor constă în a asculta copiii, a-i educa și a-i însoți. Copiii își deschid sufletul surorilor și putem spune că astfel au parte de o asistentă personalizată. Dar ceea ce este surprinzător rămâne schimbarea comportamentului lor. La început erau refractari, nervoși, disperați; nu reușeau să prețuiască nici ceea ce aveau. Astăzi, când mergi la Singureni, copiii te salută, te îmbrățișează. Ce mesaj ne-ar putea transmite? Acești copii, copleșiți de iubire, reușesc să răspundă cu iubire! Și nu e puțin lucru.

Un alt aspect important. Mai sunt încă mulți oameni care se tem de copiii bolnavi, mai ales când boala se numește SIDA. Acestora le-aș spune doar că ceea ce se verifică la Singureni este mai mult decât un semn. Avem convingerea că merită, indiferent de situație, să investești în copii. «Numai iubirea creează» era deviza Sf. Maximilian Kolbe. Adaug doar că iubirea face diferența, transformă, oferă entuziasm chiar și în situațiile cele mai critice!

PENTRU CITITORI

Dacă dossier-ul v-a interesat sau nu v-a plăcut, dacă aveți de adăugat sau de comentat ceva la cele expuse, dacă doriți să avem un dialog mai fructuos, așteptăm scrisorile dumneavoastră pe adresa redacției noastre de la Roman. Vom avea astfel posibilitatea să corespundem așteptărilor, să venim în întâmpinarea întrebărilor care vă preocupă. VĂ MULȚUMIM!

Pentru Dossier, rubrica în care ne propunem să analizăm din mai multe puncte de vedere o temă aleasă, am avut în vedere darul vieții. Să tragem câteva concluzii.

"Știința vieții", bioetica, a deschis noi orizonturi: datorită tehnicilor contemporane, speranța de a învinge unele boli a devenit certitudine. Viața deci poate fi fără îndoială condusă la o creștere calitativă... Dar, s-a evidențiat, chiar și numai din punct de vedere strict medical, cum sunt necesare anumite principii etice: demnitatea și sacralitatea persoanei umane nu poate fi călcată în picioare de nimeni.

Biserica nu are rolul de a moraliza lumea sau bloca cercetările științifice, dar atunci când omului îi este sustrasă identitatea, când este manipulată la nivelul său cel mai intim și profund, Biserica își susține principiile pentru că este în slujba vieții și a omului.

Familia ocupă un loc important, este instituția vieții prin excelență: aici omul se poate dezvolta armonios și își poate găsi împlinirea. Un alt fel de familie e cea de la Singureni: copiii, abandonați și bolnavi, și-au găsit aici o casă, sunt înconjurați cu dragoste... Această realitate se verifică datorită unor persoane de suflet cărora le mulțumim, sprijinindu-le cu rugăciunea și gândul nostru bun.

Viața omului rămâne un mister, însă iubirea primită poate fi fundamentul pe care să construim întreaga noastră viață și să ajungem la plinătatea vieții, la care Dumnezeu ne cheamă și cu toții ne-o dorim...
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire