pregateste pagina pentru tiparire

































 
 FAMILIA 

MSA Dossier: Familia
achizitionare: 08.12.2003; sursa: Mesagerul Sfântului Anton

Inapoi la cuprins 
La Singureni: o familie specială
Pr. Eugen Avarvarei

A crește sau a educa un copil, a te lupta pentru realizarea unei familii armonioase, a te păstra curat într-o societate a valorilor pierdute, devine din ce în ce mai mult o «pretenție» de modă veche, un «ideal» interzis. Iar atunci când își fac apariția, chiar din ignoranța sau nepăsarea noastră, tot felul de probleme și situații incontrolabile, s-ar părea că suntem mai mult decât justificați să nu mai tindem spre înalte piscuri, să nu mai căutăm ce-i bun și ce-i frumos. Mă gândesc la compromisurile pe care le întâlnim la tot pasul în viața societății actuale, la acele familii care, de comun acord și preocupantă ușurință, se unesc și se destramă. Mă gândesc la miile de copiii nedoriți și drept urmare abandonați structurilor statale. Acești copii pot oare avea vreo vină, în afară de faptul că au fost aduși pe lume de persoane neajunse la vârsta priceperii?! Câteva date în această privință apar sugestive. Sunt între 80 și 100 de mii de copii orfani și abandonați; dintre aceștia, circa 4.000 (conform statisticii oficiale, dar se vorbește și de 20 sau 30 de mii la nivel neoficial) sunt infestați cu virusul HIV. Pentru a înțelege dimensiunile tragediei, chiar și rămânând doar la cele 4.000 de cazuri oficiale, țara noastră ar deține «primatul» trist de 56% din infestările infantile cu SIDA din tot restul Europei! Și situația devine de neînțeles, atunci când ne gândim că, în ciuda a ceea ce am fi tentați să ne imaginăm, majoritatea cazurilor de transmitere a virusului nu s-a înregistrat pe cale verticală, de la mamă la fiu, ci pe cale orizontală: copiii au fost infestați după nașterea lor, în spitale și orfelinate, datorită practicilor sanitare inadecvate sau necontrolate, a condițiilor igienico-sanitare sub orice critică... Nu intenționăm să rotim cuțitul în rană, dar nici nu putem aplica tactica struțului. Va veni timpul, ba a și venit, când va trebui să ne deschidem ochii și să privim și dincolo de grădina proprie. Este tocmai unul dintre aceste exemple ceea ce dorim să prezentăm în continuare: Singureni.

Loc al speranței

Nu departe de capitală, în localitatea Singureni (jud. Giurgiu), din inițiativa Fundației Bambini in emergenza (cu sediul în Italia) s-a construit un centru pentru îngrijirea copiilor infestați cu HIV. Din 1997, sub conducerea jurnalistului italian Mino Damato, sunt primiți și îngrijiți aici mai mulți copii bolnavi și abandonați. Ce se întâmplă la Singureni e greu de descris în cuvinte. Copiii pe care îi găsești acolo te surprind pin «normalitatea» lor. Primiți într-un ambient familial, asistați cu iubire, acești copii își trăiesc viața cu un alt spirit. Spune Damato: «Aici, au un loc al lor unde pot alerga și dansa, unde sunt instruiți ca și ceilalți copiii de vârsta lor, au curiozități și aspirații, suferințe și sărbători...». Această activitate începută de Mino Damato în 1990, prin ajutorul pe care l-a acordat copiilor de la spitalul de boli infecțioase Victor Babeș din București, nu poate fi altceva decât Evanghelia lui Cristos trăită zi după zi, cu discreție și multă iubire. Convingerea creștină ce stă la baza acestei inițiative este demnitatea persoanei umane, care, indiferent de situație, cere respect și prețuire.

Recunoaștere

În fața activităților de la Singureni și rezultatelor înregistrate, nu cred că poate exista cineva care să nu înțeleagă lecția servită, fără nici cea mai mică intenție, de Fundația condusă de Mino.

Pe 29 noiembrie 2002, la Bazilica Sf. Anton de la Padova, a avut loc decernarea Premiului Internațional al Sf. Anton, înființat în 1998 de frații franciscani ai Mesagerului Sfântului Anton, cu scopul de a evidenția unele persoane sau asociații care mărturisesc, nu prin cuvinte ci prin fapte, Evanghelia Domnului Cristos. Se spune deseori că răul se extinde ușor, în timp ce binele trece neobservat. Ei bine, frații Mesagerului au dorit să evidențieze mărturiile binelui și ale speranței, care nu lipsesc nici în timpurile noastre. La secțiunea «mărturie» a fost premiată Sr. Nancy Pereira, saleziană, născută în India, care se dedică familiilor sărace de la periferiile marilor orașe. La a doua secțiune, «cinema», atenția s-a îndreptat spre regizorul italian Pupi Avati cu ultimul său film, Cavalerii, care a reușit să transmită mesajul creștin integrându-l în limbajul și cultura modernă. La secțiune, «televiziune», recunoașterea a aparținut prezentatorului Luca De Mata cu documentarul Cristos în Europa de Est, difuzat de RAI 1, în care a prezentat situația creștinilor martirizați în timpul regimului comunist. În fine, ceea ce ne interesează în mod deosebit, la secțiunea «solidaritate» a fost premiat Mino Damato. El a povestit celor prezenți în Bazilică cum fotografia unei fetițe, dintr-o revistă, avea să-i schimbe viața. A tot căutat-o până ce a dat de ea la București: fetița se numea Andrea și era bolnavă de SIDA. «Părea cea mai singură copilă din lume...». Mino a adoptat-o și a luat-o cu sine în Italia. «Dar când fiica mea a zburat în cer ca o libelulă, mi-am dat seama că trebuia să fac ceva și pentru ceilalți copii... Am voit să ofer și altora ceea ce oferisem Andreei. Mulți dintre colegii ei nici nu știau să vorbească pentru simplul motiv că nimeni nu-i învățase, nu știau ce înseamnă o mângâiere sau o îmbrățișare!». Pentru acești copii tot ceea ce s-a construit la Singureni este singura lor speranță.

Cele relatate despre opera lui Mino Damato nu mai necesită nici un fel de comentariu: viața copiilor, cu asemenea dificultăți, depinde uneori și de un cuvânt, o îmbrățișare, un ajutor: toate la îndemâna fiecăruia dintre noi.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire