pregateste pagina pentru tiparire

































 
 FAMILIA 

MSA Dossier: Familia
achizitionare: 08.12.2003; sursa: Mesagerul Sfântului Anton

Inapoi la cuprins 
Fenomenul migrației sau exodul către un alt fel de tărâm al făgăduinței Alois Gherguț

Fenomenul migrației a existat dintotdeauna, concretizat prin transhumanță, invazii, colonizări și cruciade sau provocat, în general, de atracția exercitată de regiunile mai bogate asupra populațiilor mai sărace. Nu există nici un exemplu în istorie al vreunei țări a cărei influență politică și economică să nu fi beneficiat de o demografie dinamică sau de acțiunea unei populații mai importante și omogene.

Noțiunea de migrațiune este foarte generală, iar în lipsa unor definiții comune și a unor instrumente precise de evaluare conduce la unele confuzii și chiar exagerări ale statisticilor oficiale. De aceea considerăm că cifrele avansate, evidențiind universalitatea dar și caracterul specific zonal, nu au sens decât dacă sunt analizate din perspectiva evenimentelor socio-politice și economice contemporane. Diferențele demografice regionale fac să apară și alte diferende între țările dezvoltate și celelalte țări, între societățile industriale cu dezvoltare accelerată și o slabă creștere demografică și societățile non-industriale, dependente din punct de vedere tehnologic, dar cu o mare creștere demografică. Acest decalaj economic este în același timp un decalaj politic, iar creșterea demografică se traduce și prin stări sociale dintre care amintim: accentuarea fundamentalismului islamic, acțiuni ale mișcărilor violente de opoziție împotriva prezentei străinilor (exemplul concludent este creșterea popularității partidelor de extremă dreaptă în Europa).

Migrația reprezintă în esență deplasarea unei populații dintr-o regiune în alta, și stabilirea ei în noua regiune spre care se îndreaptă; ea îmbracă două forme: emigrare și imigrare. A emigra semnifică acțiunea de părăsire a propriei țări pentru a te stabili în altă țară. A imigra reprezintă activitatea prin care intri într-o țară, alta decât propria ta țară, pentru a te stabili acolo. În acest sens, nu trebuie confundat termenul de «străin»" cu cel de «imigrant», cum uneori o fac administrațiile care îi contabilizează pe deținătorii de permise de ședere ca emigranți. Spre exemplu, un student aflat la studii în altă țară, diplomații sau turiștii nu sunt imigranți. Reținem că fenomenul imigrației este un fenomen internațional care are ca punct de plecare țara de origine a emigrantului și ca punct de sosire țara în care se va stabili imigrantul.

Pierre George distinge patru categorii de emigranți: emigrantul care își manifestă dorința de a-și schimba țara și, în final, naționalitatea; muncitorul străin care este un emigrant temporar; persoanele expulzate, repatriate, transferate sau alungate din țara lor de origine; refugiații care au optat pentru părăsirea țării lor.

Din datele statistice, putem afla că după terminarea celui de-al doilea război mondial, Europa a cunoscut un mare val de refugiați, aproximativ 30 milioane de persoane, care fugeau din zonele devastate de lupte. Mulți s-au instalat în Statele Unite, în țările Commenwealth-ului sau în zona occidentală a Germaniei. Pentru nevoile reconstrucției s-au produs schimburi de muncitori între țările care dispuneau de rezerve de forță de muncă (Italia, Olanda și fosta Germanie de Vest) și țările vecine cu deficit de forță de muncă (Franța, Belgia). În anii '70 migrarea persoanelor cu înaltă calificare profesională, originare din țările lumii a treia, constituie un nou fenomen. Semnificativ în acest sens este migrația a 500.000 de specialiști în S.U.A. Începutul anilor '80 este caracterizat de creșterea masivă a numărului solicitărilor de azil politic, urmare a intensificării conflictelor în lume, numărul acestora ajungând la 8,5 milioane persoane. De asemenea, căderea Zidului Berlinului a favorizat apariția unui puternic val de emigrație dinspre țările est-europene spre țările occidentale.

După evenimentele din 1989, criza social-economică, dar și lipsa unor programe bine articulate privind politica internă de ocupare a forței de muncă, a accentuat și mai mult tendințele migraționiste ale unei părți semnificative din populația țării, în special, a tineretului, spre țările occidentale. Se cunosc deja frecvente cazurile, când cei ce muncesc ilegal peste hotare, suportă importante discriminări și devin în scurt timp victime ale rețelelor internaționale de trafic cu ființe umane, contrabandă cu migranți, prostituție etc., fenomene sociale, care sunt rezultatul unei migrații ilegale de muncă, necontrolate și dezordonate. Altfel spus, la prima vedere, nu putem vorbi de emigrație din rațiuni politice, ci mai degrabă din motive economice. Dacă privim procesul acesta al exodului de populație spre țări cu economie puternică doar din unghiul motivației individuale a părăsirii țării trebuie să recunoaștem că disconfortul și condițiile mizere de la noi, pe de-o parte, atracția abundenței din lumea occidentală, pe de altă parte, constituie factorii capitali ai «fugii» românilor din țară.

Unii sunt de părere că poate nu ar trebui să fim atât de critici față de cei care aleg să-și părăsească țara. Tot statisticile spun că în 2002 peste un miliard de dolari au intrat în țară sub forma câștigurilor salariale a celor care au emigrat. Fiecare se gândește la un trai mai bun, la condiții de viață mai civilizate pentru familia și copiii lor. Cu toate acestea, emigrația provoacă o rană destul de dureroasă în sufletul celor care aleg această alternativă: dezrădăcinarea și sacrificarea unor valori individuale legate în primul rând de propria familie, locul de baștină în care te-ai format și conștiința apartenenței la un grup în care îți găsești identitatea. Cu greu sunt recunoscute aceste răni de către cei plecați prin lume și nu de puține ori sacrificiul lor este justificat doar de rațiuni materiale. Îndepărtarea de propria familie, de proprii copii, cu timpul poate conduce la un soi de alienare și de reorganizare a propriilor valori, în raporturile cu cei dragi pe care i-ai părăsit. Altfel spus, una este să iei o astfel de decizie din rațiuni de necesitate (absența oricăror alte surse de trai te constrâng să emigrezi) și alta este situația când o faci din spirit de aventurier; una este să fii plecat pentru perioade scurte de timp (câteva luni) și alta e să fii plecat ani de zile; românii au și în această situație o vorbă înțeleaptă: «ochii care nu se văd se uită». Pe acest fond există riscul dizolvării, dezorganizării trăirilor afective în raport cu cei foarte apropiați din familie (soție, copii, părinți, frați) și construirea unui nou cadru de referință pentru «consumul» vieții afective în care, fie sunt incluse alte persoane (în acest caz pericolul cel mai mare este riscul disoluției propriei familii cu consecințe traumatizante mai ales pentru copiii de vârste mici), fie sunt trecute pe primul plan câștigul material și financiar, neglijând valorile spirituale care conferă persoanei un anumit echilibru interior (cu alte cuvinte persoana în cauză devine o victimă a patimii pentru un cât mai mare câștig, fiind dispusă, fie să apeleze, fără scrupule, la orice mijloace, fie să muncească în exces până la epuizare și perturbarea stării de sănătate). Și nu în ultimul rând, un aspect pe care îl consider și mai dureros constă în compromisul pe care mulți îl fac atunci când acceptă să desfășoare orice fel de muncă, doar de dragul unui ban în plus. Când desfășori o muncă din pasiune sau din plăcere, acea activitate te înnobilează, te umanizează, te determină să ai o anumită atitudine, o anumită conduită apreciată și valorizată de cei din jur. Îmi vine în minte ideea de demnitate umană și mă doare că mulți își «vând» demnitatea pentru o felie de pâine un pic mai albă, fără să realizeze ceea ce pierd prin compromisul lor.

 

Refugiații în România

România, și în problematica refugiaților, își regăsește rolul ei istoric de "poartă" a Occidentului. Pentru refugiații ajunși la noi ținta lor este desigur Europa Occidentală. Ei provin îndeosebi din Asia și Africa, majoritatea fiind de religie musulmană, hindusă, budistă, dar și creștină; libertatea religioasă este garantată prin Constituție. Să vedem, concret, care este situația refugiaților în țara noastră.

Societatea românească are o atitudine deschisă față de străini. Numărul cererilor de azil în România este destul de ridicat, chiar dacă în scădere. În 2001 au fost 2.431 cereri de azil, în 2002 s-au înregistrat doar 1.108, ca să scadă, în 2003, cu până la 42% față de anul anterior.

Una dintre problemele majore cu care se confruntă refugiații în România este izolarea, deoarece ei nu cunosc structura societății românești și nici felul în care aceasta funcționează.

Oficiul Național pentru Refugiați este autoritatea direct responsabilă de implementarea politicilor României în domeniul refugiaților. Acesta colaborează cu Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR) și ONG-urile care activează în domeniu.

Problematica refugiaților continuă să rămână actuală, cu gravele ei implicații și, mai mult, continuă să se extindă chiar în conjunctura internațională. Fiecare dintre noi este invitat să ofere o mână de ajutor, în limita posibilităților, celor care au fost obligați să-și abandoneze patria. Nu de alta, dar și mulți români de-ai noștri se găsesc departe de România, tocmai în aceeași situație precară!

 


 

Fenomenul emigrației nu poate fi ignorat când ne raportăm la trăirea credinței creștine. O familie «înjumătățită» poate supraviețui numai pentru o perioadă scurtă și din cauza unor exigențe fundamentale, cum ar fi asigurarea unui trai decent pentru familie, un loc de muncă, un viitor acceptabil pentru copii. Nimeni nu se poate opune însă celor care hotărăsc să-și asume responsabilitatea emigrării.

Da. Vorbim despre responsabilitate și în acest caz. Harul nu înlocuiește natura. La fel, trăirea credinței presupune posibilitatea unei vieți decente. Dorim să tragem un semnal de alarmă pentru cei care emigrează sau pentru cei care rămân acasă. Se fac atâtea eforturi pentru binele familiei. Mulți muncesc din răsputeri, periclitându-și sănătatea și tot ce au mai scump pe lume. Responsabilitatea (tradusă prin onestitate și iubire) se impune tocmai pentru atingerea integrală a scopului emigrației: condiții decente de viață și o familie fericită!

Credem că este posibilă păstrarea credinței și a educației, chiar și în situațiile cele mai vitrege. Suntem convinși că atunci când trăirea credinței se clatină și familia va resimți lovitura. Încurajăm pe toți să vegheze asupra propriei dimensiuni spirituale și, cu ajutorul Domnului, și familia va depăși acest «trist exod către tărâmul făgăduinței».
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire