pregateste pagina pentru tiparire

































 
 FAMILIA 

MSA Dossier: Familia
achizitionare: 08.12.2003; sursa: Mesagerul Sfântului Anton

Inapoi la cuprins 
Dialog cu Păstorul Diecezei noastre
Pr. Eugen Avarvarei

Anul 2003 a însemnat pentru PS Mons. Petru Gherghel împlinirea a 25 ani de slujire pastorală.

Și prin intermediul revistei, îi aducem mulțumirea și recunoștința noastră, urându-i pe mai departe sănătate și activitate rodnică. În calitate de responsabil cu problemele migranților în cadrul Conferinței Episcopale Române, Preasfințitul ne vorbește despre frământările și speranțele Bisericii referitoare la emigrație și efectele ei asupra familiei.

Excelență, credeți că menirea sfântă a familiilor creștine de astăzi întâmpină mai multe dificultăți decât în trecut? Ne referim la transformările care s-au înregistrat în ultimul timp în societatea noastră...

Dacă până mai ieri poporul nostru a avut de suportat influxul negativ și paralizant al dictaturii comuniste și ateiste, odată cu schimbările petrecute în '89, pe lângă o speranță de eliberare care a învăluit și a încântat lumea pe moment, impactul cu liberalismul din toate domeniile a produs un șoc puternic: o undă ca de cutremur de pământ face ravagii din ce în ce mai mari. Recunoaștem că familia creștină tradițională din țara noastră are mult de suferit. Climatul de altădată a fost răsturnat și năpădit de tot felul de probleme noi și influențe nefaste. Materialismul practic, liberalismul legalizat, sărăcia care în anumite cazuri a devenit și mai crudă, nesiguranța zilei de mâine, șomajul, au produs și continuă să producă mari suferințe familiilor creștine de azi. Frumusețea, liniștea și fericirea familiilor de altădată, sărace dar bogate în virtuți și mai ales în copii, încet-încet dispar, lăsând în urmă multe neliniști și suferințe. Ne rugăm ca această traumă să treacă mai repede și să nu lase urmări prea adânci.

Sfânta Biserică promovează cu toate forțele unitatea creștinilor, însă din păcate numărul separărilor și al divorțurilor crește. Care credeți că ar putea fi secretul unei «familii reușite»?

Biserica consideră familia climatul binecuvântat al vieții, sanctuarul iubirii și fundamentul oricărei societăți și, tocmai de aceea, nu încetează să o apere. Unitatea și indisolubilitatea căsătoriei și a familiei creștine reprezintă garanția împlinirii planului divin pentru omenire: «Creșteți, înmulțiți-vă și stăpâniți pământul» (Gen 1,28). Secretul unei familii reușite este tocmai cunoașterea și ocrotirea acestui țel sacru. Iubirea și comuniunea soților nu poate fi bazată pe nimic altceva decât pe acest proiect divin, pe această împărtășire dumnezeiască încredințată oamenilor, care au fost și sunt aleși să fie colaboratorii lui Dumnezeu la viața lumii. În familii trebuie să se oglindească iubirea din sânul Sfintei Treimi, ca un proiect ce nu-i aparține omului, ci numai lui Dumnezeu, Creatorul și Ocrotitorul omenirii.

Între cauzele care dezmembrează familia am identificat, în numerele precedente, îndeosebi alcoolul fără măsură...

Cauzele suferințelor care se abat astăzi asupra familiilor sunt multiple. Alcoolul ocupă un loc aparte: este drogul săracilor, dar și al celor avuți; distruge echilibrul fizic și pshihic; degenerează ființa umană; slăbește inteligența și voința, declanșând toate pornirile rele din om. Dacă azi avem nenumărate manifestări de violență și criminalitate, ele se datorează în primul rând alcoolului. Este firesc, așadar, ca Biserica să ceară îndepărtarea și eradicarea acestui flagel. Nu va fi nicicând îndeajuns să se ducă o campanie de combatere a acestui teribil drog, cu atâtea efecte dureroase. Între problemele acute analizate în cadrul Sinodului nostru diecezan, problema familiei și a suferințelor produse de alcool sunt o prioritate și sperăm să oferim credincioșilor noștri motive suficiente pentru o creștere în maturitate și responsabilitate, pentru destinul Bisericii și societății.

Un alt fenomen, la fel de răspândit, este emigrația. Ce sugestii ați putea oferi familiilor «înjumătățite de comun acord», atât celor plecați cât și celor rămași acasă?

Emigrația pentru credincioșii noștri este un fenomen cu totul nou. Înainte de '89 se auzea rar de o persoană sau de o familie care avea dreptul de emigrare sau cerea azil în alte părți. Astăzi, fenomenul emigrării nu numai că este nou, dar și îngrijorător. Pentru cei care emigrează în mod legal lucrurile par a fi mai ușoare și cu mai puține urmări; pentru cei care procedează la căi ilegale, situația este cu adevărat grea și plină de primejdii. Cea mai mare încercare și cea mai negativă urmare a emigrației se abate asupra familiei care, în acest caz, poate fi considerată dezmembrată, scoasă din «normalul» ei, prin faptul că unul dintre soți lipsește sau chiar amândoi se îndepărtează unul de altul pentru lungi perioade de timp, iar copiii nu mai găsesc locul firesc în sânul familiei. De aici, tragedii peste tragedii, suferință peste suferință.

Analizând acest fenomen de la sat la sat, de la familie la familie, suntem obligați să constatăm că în ultimii zece ani țara, și desigur dieceza noastră, are o dislocare de mii și mii de suflete. Se vorbește la nivel național de o pierdere de peste un milion de persoane. Noi, ca și Biserică locală de Iași, notăm că avem peste 20.000 persoane emigrate, între care părinți, copii, familii întregi, și toți cu o mulțime de probleme de identitate și de viitor. O speranță revine de la faptul că acest moment va trece și lucrurile vor intra în normalitate.

Sinodul diecezan este în curs de desfășurare. Ați vizitat diferite parohii. Au fost ridicate probleme privitoare la familie? Se pune problema unei «pastorații reînnoite» a familiilor creștine?

Sinodul diecezan, care se va încheia în decembrie 2004, ne oferă posibilitatea unor reflecții serioase, nu atât asupra trecutului cât mai ales asupra realităților prezente și a programului pastoral de viitor. Întâlnirea cu toate structurile diecezane, vizitele pastorale în parohii, celebrările comunitare în mănăstiri și case religioase, dialogul cu credincioșii laici sunt preocupări pentru mine, ca episcop și păstor al turmei, pentru comisia sinodală centrală coordonată de episcopul nostru auxiliar, Aurel, și pentru toți sunt într-adevăr ocazii de creștere în credință și în trăirea vocației creștine, acum la începutul mileniului III.

În cadrul vizitelor pastorale, cele mai frecvente întrebări sunt legate de tineri, de familii și de angajare a laicilor. Într-o formă simplă, dar profund creștină, credincioșii noștri își pun serioase probleme cu privire la rolul familiei, la responsabilitatea părinților, la demnitatea soților, la grija față de copii și la noile modalități de a oferi tinerilor diferite soluții în fața căutărilor lor. Se observă o preocupare specială pentru educarea generațiilor tinere, pentru fundamentarea trăirii lor creștine, pentru angajarea lor socio-politică recerută de timpurile prin care trecem.

Având convingerea că «în familie începe școala» și că tot aici se pun bazele viitorului societății și ale Bisericii, este firesc să ne îndreptăm cu multă grijă spre această instituție divină și s-o ocrotim, ca ea să corespundă planului Creatorului și să rămână mereu «taina cea mare» (Cf. 2Ef 5,21-33), lăsată de Cristos ca o imagine vie a legăturii dintre El și Biserica sa.

Inițiativele luate în cadrul Sinodului diecezan au menirea să ne facă conștienți de rolul minunat pe care îl are familia bazată pe căsătoria creștină pentru omenire. Gândul de a face misiuni populare în toate parohiile noastre, pe această temă, publicarea unor materiale primite din partea Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea, deschiderea unui sit pe internet (www. profamilia.ro), reprezintă unele dintre preocupările Bisericii noastre legate de familie și de pastorația corespunzătoare din acest domeniu.

În încheiere, Vă rugăm să adresați un salut și o încurajare cititorilor «Mesagerului».

Ne bucurăm să constatăm în aceste timpuri că publicațiile noastre bisericești, printre care se numără și «Mesagerul Sf. Anton» - care se înscrie cu cinste și folos între cele dintâi - acordă pagini și rubrici speciale familiei și misiunii ei. Îi felicităm pe toți cei care iubesc familia și respectă importanța ei, îi îmbrățișăm cu dragoste pe cei care o apără de pericole și îndreptăm spre toți cititorii revistei părinților franciscani conventuali binecuvântarea arhierească, chemând toate familiie noastre, așa cum o face Sfântul Părinte: «Familii creștine, fiți ceea ce sunteți!» (FC 17). Tuturor, salutul nostru creștinesc: Lăudat să fie Isus Cristos!

Excelență, Vă mulțumim.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire