pregateste pagina pentru tiparire

































 
 FAMILIA 

MSA Dossier: Familia
achizitionare: 08.12.2003; sursa: Mesagerul Sfântului Anton

Inapoi la cuprins 
Când sentimentele sunt greșit exprimate...
Sr. Iuliana Saroși

Certurile, neînțelegerile sunt mereu un semnal negativ? Sau mai degrabă e cazul "să învățăm a ne confrunta cu ceilalți", astfel încât familia să aibă numai de câștigat...

Sunt întrebări, nicidecum banale, la care trebuie să căutăm un răspuns, cu seninătate dar și fără superficialitate.

 

Cine dintre noi n-a avut niciodată un moment de ciudă pe ceva sau cineva care ne-a supărat? Modul în care reacționăm în astfel de circumstanțe este diferit de la persoană la persoană: unii tac și nu spun nimic, încercând să-și reprime sentimentele, alții au izbucniri necontrolate, impulsive, exteriorizând imediat ceea ce simt. Cu toții ne dorim să găsim formele cele mai potrivite pentru a ne exprima sentimentele, fără a provoca suferință nimănui, respectând persoana, valoarea și demnitatea ei.

 

Rădăcinile violenței

Violența constă în folosirea forței fizice sau psihice pentru a constrânge pe cineva să se supună. Mulți autori au căutat să identifice cauzele violenței și au observat că ea poate fi provocată de o serie de situații sau factori: factori care țin de individ -de temperamentul și caracterul său -, dar și de factori externi omului: alcoolul, drogurile, violența prezentată în presă și televiziune. Multe dintre persoanele care își agresează copiii sau soția au fost la rândul lor victime ale violenței în propria familie.

În unele situații, manifestările violente ale persoanelor sunt provocate de evenimente minore, care în sine nu motivează reacțiile nervoase exagerate, dar care sunt ocazii pentru descătușarea unor tensiuni și conflicte, de mult acumulate. În spatele violenței stau deseori ura, resentimentele, nemulțumirea, furia, nevoia de a domina sau alte sentimente pe care persoana n-a reușit sau n-a știut să le exprime altfel. Se afirmă, deseori, că la baza violenței stă sentimentul de frustrare personală: persoane nemulțumite de viața lor, deziluzionate, încărcate de greutăți personale, familiale, profesionale etc. Cu siguranță, frustrarea joacă un rol important în producerea agresivității și a violenței. Dar, mai mult decât atât, violența este legată de incapacitatea persoanei de a-și recunoaște și controla propriile emoții și sentimente în momentele dificile. Mai mult decât frustrarea, în spatele violenței stă neputința, incapacitatea personală.

 

În viața de familie

Violența se poate manifesta în viața de familie sub diferite forme : bătaia, abuzurile sexuale, violența verbală, morală, psihică, provocând copiilor sau altor persoane din familie leziuni fizice și psihice grave, uneori chiar decesul. Violența, chiar dacă nu face apel la bătaie, dar se exprimă prin gesturi și cuvinte dure, printr-un comportament bazat pe dispreț și ironie, pe răceală și duritate, afectează profund relațiile și armonia întregii familii.

Unele persoane folosesc violența crezând că astfel pot rezolva mai rapid și mai eficient problemele legate de viața de cuplu sau de educația copiilor. Slăbicunea și lipsa de autoritate a soției-soțului sau a copiilor devine instrument pentru a-și afirma puterea și capacitatea lor de a domina și controla situația. Atunci, autoritatea tiranică a unuia dintre părinți devine traumatizantă pentru familie.

Din păcate, foarte mulți copii sunt victime ale acestui deplorant fenomen. Ziarele, știrile TV, statisticile sociologilor, dar și experiențele noastre cotidiene ne arată că sunt tot mai numeroase cazurile de violență în familie. Cum trăiesc copiii aceste momente marcate de tensiune, agresivitate? Nu ne este greu să ne imaginăm, chiar și fără studii de specialitate, cât de mare este suferința psihică a copiilor în aceste situații și cât de grave pot fi urmările lor în timp. Copiii pot deveni ușor victime directe ale violenței părinților. Prin simpla lor prezență firavă, neapărată, neputincioasă, copiii oferă părinților o posibilitate imediată de descărcare a tensiunilor nervoase acumulate în altă parte, a frustărilor și nemulțumirilor personale. Dar și atunci când nu se exercită o violență directă asupra copiilor, climatul familial tensionat, certurile dintre părinți, bătaia, devin, implicit, o violență psihologică cu un impact negativ asupra personalității copilului. Aceste situații sunt trăite de cei mici cu multă intensitate, provocându-le sentimente puternice de frică și nesiguranță. Nu puține sunt cazurile în care copii sunt implicați în conflictele dintre părinți, fiind obligați să se alieze și să apere pe unul sau altul dintre ei. Sunt situații deosebit de grele. Copiii au nevoie însă de o relație bună, de iubire cu ambii părinți.

Impactul psihologic al acestor experiențe negative depinde de vârsta copiilor, de temperamentul lor, de capacitatea lor de a reacționa și de a le integra, dar și de prezența unor figuri pozitive care să-i ajute să le depășească. Nu puține sunt traumele interioare pe care copiii le moștenesc din copilărie și care afectează dezvoltarea lor psihologică, producând sentimente profunde de nesiguranță, timiditate, frică, frustrare și agresivitate. Să nu uităm că violența este un comportament pe care copiii învață să-l imite încă de mici și să-l folosească drept mijloc de exprimare și de control asupra celorlalți. Copiii învață în familie sentimentul de respect față de ceilalți, demnitatea și valoarea fiecărei persoane. Cum vor înfrunta în viață succese și eșecuri, cum își vor exprime furia și propriile dezamăgiri, fără a recurge la comportamente agresive?!

 

Limbajul violenței

În fața exemplelor tot mai numeroase de violență, ne punem întrebarea: oare de ce există atâta violență? În familie, în școli... peste tot. Violența este ea însăși un limbaj și vorbește de multe ori despre suferința interioară a persoanei, despre trecutul ei, despre caracter și educația primită. Gândindu-ne la tinerii de azi care sunt violenți, ne gândim oare și câți dintre ei au suferit din cauza violenței în familie, au fost bătuți sau umiliți de părinți sau profesori? Câți au suferit abuzuri sexuale încă de mici? Câți părinți reușesc să intre în relație cu fiii lor, să le asculte nedumeririle, suferințele, temerile și dorințele?

În lumea frenetică de astăzi, avem tot mai puțin timp -sau nu știm să ni-l procurăm - pentru a sta de vorbă, pentru a ne asculta unii pe alții. Fiecare persoană are nevoie să fie ascultată, să-și poată exprima propriile trăiri interioare. Aproape toți cei care recurg la violență nu știu sau nu reușeșc să comunice cu ceilalți; nu reușesc să aibă încredere și să-și împărtășească suferința, dubiile, ciuda, neputința, fără a recurge la alcool, droguri sau violență.

Violența poate fi evitată și poate fi controlată, exceptând cazul unor boli psihice. Nu putem elimina din viața noastră frustrarea, nici momentele de enervare, nici trecutul personal, nici conflictele, dar putem învăța modalități potrivite pentru a le exprima și rezolva, construind relațiile noastre pe fundamentul valorilor umane și creștine.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire