pregateste pagina pentru tiparire

































 
 FAMILIA 

MSA Dossier: Familia
achizitionare: 08.12.2003; sursa: Mesagerul Sfântului Anton

Inapoi la cuprins 
Interviu cu Domnul Avocat Ioan Chelaru, Doctor în Drept
pr. Eugen Avarvarei

De curând, în librăriile noastre, și-a făcut apariția cartea cu titlul «Căsătoria și divorțul» sub semnătura Domnului Avocat Ioan Chelaru, pe care l-am abordat într-o discuție amicală pentru cititorii revistei.

MSA: De unde pasiunea pentru familie și care este ideea pe care v-ați format-o, de-a lungul experienței de avocat, asupra divorțului?

D-l Chelaru: Am fost crescut și educat acolo, în Pildeștiul meu natal, în spiritul respectării valorilor fundamentale creștine, într-o familie serioasă, cu doi părinți care s-au iubit și respectat și care au considerat că unul din scopurile fundamentale existenței lor este creșterea și educarea unicului lor copil. Ce-a ieșit, judecați dvs.! Apoi, în facultate -la disciplina dreptul familiei - am întâlnit un alt mod de a privi relațiile de familie și, implicit, căsătoria și divorțul. În sfârșit, devenind în urmă cu aproape 25 de ani avocat, m-am confruntat în activitatea practică cu mii de divorțuri, asistând din punct de vedere juridic pe unul din soți.

Este cert că și în România, dar și pe plan mondial, suntem într-un proces major de criză a familiei, iar cartea mea este în fapt o pledoarie argumentată în favoarea păstrării și întăririi familiei, ca valoare fundamentală a oricărei societăți. Divorțul este, și probabil va rămâne, o cale excepțională de desfacere a relațiilor de familie.

Am definit căsătoria ca fiind o alianță liber consimțită între două persoane, încheiată potrivit dispozițiilor legale, în principiu pe viață, cu scopul de a întemeia o familie și reglementată de normele imperative ale legii. Observați, deci, că în fapt respect principiul creștin al indisolubilității căsătoriei, dar nu pot face abstracție de realitatea vieții din societatea românească actuală, unde, din păcate, întâlnim destule divorțuri.

 

MSA:Cu alte cuvinte, considerați că divorțul poate fi interpretat ca fiind o soluție în rezolvarea litigiilor matrimoniale?

D-l Chelaru: Succint, aș spune că este o soluție extremă, dar nu unică. Apreciez că fundamentul stabilității căsătoriei îl constituie esența morală a acesteia, adică afecțiunea și înclinația reciprocă a soților, completată de sentimentul datoriei morale față de familie și societate și prin comuniunea spirituală dintre soți.

Divorțul reprezintă însă disoluția sau ineficacitatea căsătoriei survenită în timpul vieții soților, fie datorită unor motive temeinice, imputabile soțului pârât sau ambilor soți, fie, în cazuri excepționale, datorită dorinței liber exprimate a ambilor soți. Din punct de vedere civil, Codul Familiei, în art. 32, stabilește: «Instanța judecătorească poate desface căsătoria prin divorț atunci când, datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai e posibilă!».

Nu spun că divorțul este unica soluție a litigiilor matrimoniale, dar este una din soluții, evident ultima, aplicabilă atunci când nimic nu se mai poate face pentru păstrarea în condiții normale a familiei.

 

MSA: Care este ponderea pe care o ocupă, mai ales la noi, alcoolismul în "desfacerea" căsătoriei. În cartea dumneavoastră, amintiți violența domestică și gelozia patologică drept «principalele motive de divorț»...

D-l Chelaru: Eu am tratat în carte mai multe motive care sunt invocate în practica judiciară ca motive de divorț (alienația mintală a unui soț; nepotrivirile de ordin fiziologic; comportamentul imoral al soților; violențele extreme, inclusiv tentativa de omor între soți, care au dus la o condamnare penală; consumul exagerat de alcool, care determină degradarea morală a soțului care are acest viciu). Am extins mai mult studiul cu privire la violență și gelozie, dar asta nu înseamnă că, spre exemplu, consumul exagerat și repetat de alcool, nu este un serios motiv de divorț.

Constat, din păcate, că în ultimii ani, analizând situația din domeniu, se remarcă o problemă socială specială. Imposibilitatea soților de a-și asigura din salarii sau alte venituri un trai decent duce în mod treptat la o evidentă alienare umană, iar dacă persoana respectivă nu are un caracter puternic și o educație creștină solidă, își caută o justificare sau un refugiu. Din păcate, foarte des bărbații, dar și femeile, își găsesc refugiul în alcool, iar de aici urmează tot cortegiul: neglijarea copiilor, infidelitatea, violența și, în final, destrămarea familiei.

 

MSA:Alcoolul, credem, rămâne în strânsă legătură cu violența și gelozia, ambele aspecte fiind o «dezechilibrare» a persoanei și, implicit, a cuplului. Vi s-a întâmplat să abordați cazuri de divorț, din cele mai variate motive, la sfârșitul cărora cei doi soți să fi hotărât de a rămâne totuși împreună?

D-l Chelaru: Este adevărat că de aproape 10 ani nu mai asigur personal asistență juridică în cazuri de divorț. Am întâlnit însă în carieră tot felul de situații: de la situația în care soții ajunseseră la o ură patologică unul împotriva altuia și se «împroșcau cu noroi»"în fața judecătorului indiferent de consecințe; până la situațiile în care divorțurile au fost, să spunem, «civilizate», soții luându-și prietenește rămas-bun, mai ales când din căsătorie rezultaseră și copii. Am întâlnit și spețe mai speciale, când aceiași soți s-au căsătorit și au divorțat de câte două ori sau când, după 10-15 ani de la divorț, s-au recăsătorit.

Trebuie să știți că oamenii se hotărăsc extrem de greu să divorțeze, numai după ani de suferințe și de întrerupere a conviețuirii, stabilesc că nu există altă soluție viabilă. În foarte multe cazuri, la sfatul părinților, al bisericii, al judecătorului, soții, mai ales dacă există copii, "finalizează" divorțul printr-o împăcare. Uneori, experiența unui proces de divorț, deși foarte traumatizantă, are consecințe benefice. În 25% din cazuri însă, în final, soții ajung la despărțire definitivă.

 

MSA:Ce anume le-ați sugera soților care ajung în situația de a divorța, în mod special celor mai tineri?

D-l Chelaru: Opinia mea este că nu există rețete. Pot spune însă că, dacă la temelia căsătoriei este o iubire reciprocă sinceră și curată, dacă soții au un nivel de cultură asemănător, pasiuni comune, se respectă reciproc, trebuie să manifeste înțelegere unul pentru altul chiar și în momentele mai grele ale căsniciei.

Importantă este și pregătirea pentru viața comună, inclusiv credința religioasă și cunoașterea valorii reale a Sacramentului căsătoriei. Există însă, în special printre tineri, dar nu numai, opinia că o căsătorie duce la știrbirea personalității partenerului de viață și, ca atare, nu mai este necesară... Mai mult chiar, se apreciază că marele pericol pentru familiile de astăzi nu este divorțul, ci plictiseala, indiferența sau chiar izolarea etc.

Cred cu tărie împotriva acestor idei contemporane că familia și căsătoria, indiferent de tranzițiile prin care trec, vor fi și vor rămâne mereu actuale și, datorită lor, omul nu va fi izolat în lume, fără rădăcini în trecut, fără sprijin în prezent sau fără speranță în viitor.

 

MSA: Vă mulțumim pentru amabilitate. Succes în toate. Pace și Bine, vă dorim!

«Alcoolismul nu poate fi învins prin alcool»! Ce iluzie pentru victimele alcoolului: «încă un pahar și, după, voi înceta!». Logica «auto-abandonării» în brațele alcoolului nu va aduce cu sine decât alte și alte probleme, de ordin psihologic, social, spiritual și moral.

Să nu uităm totuși că în centrul atenției se află o persoană umană, unică și irepetibilă, cu sensibilitatea și propria-i personalitate. Aceste persoane cu probleme își manifestă, desigur eronat, nemulțumirea de sine, nevoia de afecțiune și, de ce nu, lipsa de iubire. Am observat că nu există practic o terapie standard împotriva alcoolismului. E necesară o asistență specializată, însă sprijinul familiei, dialogul și iubirea cântăresc mult în depășirea alcoolismului și a problemelor generate de acesta.

O atenție deosebită trebuie să o oferim adolescenților și tinerilor: ei au nevoie de sprijin pentru a crește și a se maturiza. Societatea actuală le spune: «Fă ceea ce vrei»! Noi, creștinii, să le transmitem, prin faptă și cuvînt, «ceea ce este bun și sfânt», adoptînd, într-un cuget, moto-ul Mesagerului: «Nu alcoolismului în familia creștină!».
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire