pregateste pagina pentru tiparire

































 
 FAMILIA 

MSA Dossier: Familia
achizitionare: 08.12.2003; sursa: Mesagerul Sfântului Anton

Inapoi la cuprins 
Vinul și viața
Pr. Iosif Aenășoaie

În numerele precedente, am evidențiat frumusețea familiei. Ne propunem, în cele ce urmează, să nu pierdem din vedere valoarea familiei creștine și, tocmai de aceea, să abordăm unul dintre aspectele cele mai acute ale sociețății românești care, deseori, duce, direct sau indirect, la știrbirea unității și iubirii familiale: vorbim despre consumul excesiv de alcool. Nu este o temă tocmai atragătoare, dar sperăm să fie măcar folositoare.
Este adevărat că prezentele articole vor fi citite probabil de acele persoane care nu exagerează în privința alcoolului. Dragi cititori ai revistei, sperăm ca citind aceste considerații să reflectați și să meditați cu atenție. În ambientul în care trăiți, veți găsi cu siguranță persoane care strigă, întind mâna după un ajutor creștinesc. E bine să cunoaștem datele problemei pentru a reuși să intervenim cu eficacitate.
Creștinul trebuie oare să refuze orice consum de alcool? Care pot fi cauzele ce îi determină pe unii să se refugieze în folosirea, fără măsură, a băuturilor alcoolice? Vom încerca să aflăm răspunsuri la aceste întrebări (și multe altele), dar un lucru este sigur de la început: familia creștină în care alcoolul nu este o «problemă» are mai multe șanse de a «supraviețui» într-o societate din ce în ce mai mult orientată spre fărâmițare și secularizare!

Vinul a fost considerat, din cele mai vechi timpuri, «cel mai prețios rod» pe care omul, prin munca mâinilor sale, l-a putut smulge pământului. Vinul, produs în țara făgăduită poporului ales, făcea parte, împreună cu cerealele și uleiul, din hrana zilnică a poporului iudeu. Vinul era nu doar un element esențial al cinelor sabatice iudaice, dar și dovada bogăției și a bunăstării. Ca delicatesă pentru a îmbucura inima omului, vinul nu avea voie să lipsească de la nici o masă sărbătorească; era considerat și medicament pentru alungarea tristeții și pentru a da uitării grijile și necazurile.

Având un rol atât de important în viața de zi cu zi și fiind parte din creația lui Dumnezeu, vinul fost folosit și la actele de cult, ca ofrandă: era turnat la baza altarului de jertfă sau peste jertfă. Vinul a devenit unul din roadele pământului pe care iudeii obișnuiau să le ofere preoților ca răsplată pentru slujirea lor.

La creștini, încă de la începuturi, vinul a fost folosit la agape, precum și la comemorarea celor morți, prin stropirea mormintelor. Se folosea, în același timp, la pecetluirea înțelegerilor, chiar și de natură negustorească, sau la încheierea prieteniilor, căsătoriilor etc.

Privit din punct de vedere profan, vinul este un simbol a tot ceea ce viața poate oferi mai frumos: prietenia, iubirea omenească și, în general, bucuria de a trăi, reprezentată atât de potrivit prin imaginea familiei adunate în jurul mesei ce se hrănește cu pâinea și vinul, oferite omului din bunătatea lui Dumnezeu.

Conform izvoarelor biblice, descoperitorul și primul cultivator al viței-de-vie a fost Noe, care, necunoscând efectele consmului de vin, a fost surprins de tăria acestuia, pierzându-și controlul (Gen 9,20). În acest text, dincolo de sublinierile mai mult sau mai puțin istorice, este evidențiat caracterul binefăcător și, în același timp, pericolul pe care îl reprezintă consumarea vinului fără măsură. Importanța vinului pentru om, respectiv pericolul pe care îl reprezintă, pot fi documentate prin nenumărate citate din Vechiul, respectiv Noul Testament. Unul dintre cele mai frumoase texte îl găsim în Cartea lui Ben Sirah, care spune: «Vinul este viață pentru om, dacă se bea cu măsură» (31,27). Profeții amintesc, deseori, de fericirea care va fi dăruită poporului israelit oprimat, sub formă de «cantități nemăsurate de vin», însă și de foarte multe ori poporul este avertizat pentru că-l jignește pe Dumnezeu «prin distrugerea viilor și substragerea vinului». Ei îi ceartă, în mod destul de dur, pe bărbații în funcții de conducere care beau prea mult, deoarece prin excesul lor uită de Dumnezeu și de responsabilitatea pe care o au față de un popor «și așa destul de oprimat». Cărțile sapiențiale își îndreaptă atenția asupra urmărilor pe care le are consumul excesiv al vinului.

Observațiile cărților biblice nu și-au pierdut importanța și veridicitatea nici până astăzi: băutorul sărăcește, devine violent, se dedă plăcerilor trupești, nu mai judecă și devine imprudent în vorbe și fapte. În alte cuvinte, consumul excesiv de alcool îl conduce pe om la pierderea demnității de om, fără de care nu poate fi nici bun creștin.

Însuși Isus, stând la masă cu vameșii și păcătoșii, a folosit vinul ca mijloc de a intra în contact cu «oițele rătăcite» ale societății iudaice, și aceasta în ciuda pericolului de a fi considerat «mâncător și băutor». Deseori, a făcut referință asupra faptului că El este vița, iar noi mlădițele, chemate să aducă roade, și anume «vinul cel nou». Odată cu venirea lui în lume, «vinul nou» devine simbol al începutului timpului mesianic. Isus aseamănă Noul Legământ, încheiat prin Întruparea sa, cu vinul nou care sparge burdufurile vechi. Nu în mod întâmplător pomenește Isus, la Cina cea de Taină, imediat după instituirea Euharistiei, de vinul pe care El îl va bea împreună cu «ai săi» la ospățul escatologic din Împărăția Tatălui ceresc. Până și ucenicii săi, adică toți cei care cred în El și-l urmează, vor putea bea din vinul nou în Împărăția lui Dumnezeu, în timp ce aici, pe pământ, ei sunt invitați să se întărească cu vinul devenit «Sângele Domnului», memorial al Sângelui vărsat pe cruce ca jertfă de răscumpărare pentru întreaga omenire.

Scrisorile pastorale ale Sf. Paul către Timotei și Tit, recomandă pe de o parte vinul ca fiind benefic omului, îndemnând pe de altă parte la atenție și cumpătare. În Scrisoarea către Efeseni, Paul se alătură părerii cărților sapiențiale, atrăgându-ne atenția să nu ne amețim cu vin, pentru că acesta dă frâu liber plăcerilor senzuale și dăunează duhului divin.

Păstrând vie în memorie cugetarea de mai sus, experiența negativă trăită de «viticultorul» Noe și de mulți alții asemenea lui, inclusiv în zilele și în comunitățile noastre creștine, cunoscând importanța vinului pentru sănătatea și viața proprie, și mai ales pentru bunul curs al vieții sociale și religioase, nu ne rămâne decât să fim receptivi la învățămintele părintești ale Sfintei Scripturi.

E cazul, deci, să ne luăm hotărârea bună de a cinsti harul dat nouă de bunul Dumnezeu, prețuind vinul, cu măsură și cumpătare.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire