pregateste pagina pentru tiparire

































 
 FAMILIA 

MSA Dossier: Familia
achizitionare: 08.12.2003; sursa: Mesagerul Sfântului Anton

Inapoi la cuprins 
Misterul vieții
pr. Ciprian Sava

VIAȚA ne-a fost dăruită fără merite personale, VIAȚA vrem s-o păstrăm cu sfințenie, VIAȚA dorim să o transmitem mai departe generațiilor care vor veni... Acesta este, în sinteză, crezul fiecărui creștin referitor la demnitatea vieții umane. Dumnezeu a trimis pe Fiul Său unic între noi: L-am sărbătorit înfășat în scutece! A luat asupra sa natura omenească, înnobilând-o, un motiv în plus pentru a respecta viața, sub toate aspectele ei. Clonarea, manipulările sau experimentele bioetice și alte fenomene similare sunt pași gigantici și periculoși în același timp pentru viitorul omenirii. Începutul unui nou an, ne inspiră să medităm asupra darului vieții pe care l-am primit de la Dumnezeu. Viața este prețioasă și asta chiar de la moment în care își face apariția. Știința și tehnica, în numele actualului progres, fără precedent, va trebui să confere vieții importanța pe care o merită. Nimic din ceea ce se împotrivește vieții și omului nu trebuie să ne înșele: instrumentalizarea ființei umane ar fi o eroare. Atunci când Biserica îndeamnă la prudență sau consideră drept temerare manipulările genetice de orice fel, o face doar pentru a apăra caracterul sacru al vieții și a păstra neatinsă demnitatea omului!

Viața este un mister, un dar, o posibilitate unică și inimitabilă atât pentru noi creștinii cât și pentru cei care nu cred în Dumnezeu. Omul se prezintă ca dar prețios și pentru societatea în care trăiește și, la rândul lui, cere celorlalți să fie însoțit și ajutat pe calea împlinirii definitive. Cu alte cuvinte, responsabilitatea și angajamentul în favoarea vieții, din partea fiecărui om și întregii societăți, nu se poate reduce doar la anumite momente (nicidecum doar la momentul nașterii), dar se extinde la întregul arc de timp al existenței. A prețui și a însoți persoana umană spre o deplină și integrală maturitate - indiferent de situația existențială în care omul s-ar afla este misiunea încredințată în primul rând familiei și apoi celorlalte instituții, civile sau religioase, ale societății.

Cristos Fiul este Cuvântul Tatălui care ne comunică, prin puterea Spiritului, bogăția iubirii prezente în interiorul Sfintei treimi. Tot astfel fiecare copil, ce vine pe lume, este «cuvântul» lui Dumnezeu-Creatorul și al părinților săi care, prin puterea dragostei, cheamă la viață o nouă creatură. Copilul își începe viața în sânul mamei, în intimă și armonioasă legătură cu ea. Datorită acestei minunate realități, poate lua naștere o falsă, dar puternică și instinctivă, idee de posesie asupra creaturii neînflorite încă, ca și cum omul ar avea dreptul să dispună întru totul de ea și, eventual, să o instrumentalizeze și să o elimine. Iată motivul pentru care Biserica continuă, și o va face mereu, să ne amintească valoarea și demnitatea vieții umane. Nu este vorba doar despre exprimarea nedumeririi, indignării, condamnării morale, dar, mai ales, despre intenția vădită a Bisericii lui Cristos de a construi un climat de respect al vieții și de constantă grijă de a o valoriza, la nivelul familiei, societății și comunității ecleziastice.

Calitatea vieții

Despre bioetică se vorbește, din când în când, în mass-media noastră, fără un ritm alert, fără reliefuri, fără o clară viziune, amestecând uneori ideile și fluxul cuvintelor pentru a prezenta tuturor într-un mod sec noile realizări științifice! Titluri cu litere de-o șchioapă, precum Clonarea umană - un pas spre viața fără moarte, Războiul clonelor, Copiatorul de copii, Prima clonă va fi băiat, ne atrag atenția în ziarele mondene și ne prezintă în alb și gri jocul omului «de-a Dumnezeu». Cu sinceră părere de rău, aș vrea să spun că, astfel, misterul vieții este «redus» la banal, fără a se da un răspuns clar cititorului care vrea lumina adevărului dincolo de iluzii și deznădejde. Necesitatea de a percepe și altceva, cu privire la tema vieții care ne atinge pe noi toți, mă îndeamnă să scriu aceste rânduri.

Viața umană este conceptul principal al bioeticii. În acest sens, întrebarea «ce este viața umană?», este prima și ultima pe care și-o pune bioetica în calitatea ei de știință. Bioetica nu poate crea discursuri plecând de la o metaetică legată de viață, nici de la o filozofie a vieții, pentru că viața este scopul oricărui chestionar bioetic. Dacă nu este legată de viață, bioetica nu are dreptul de a exista, nu are finalitate, nu are orizonturi. Viața, de fapt, este «măsura» oricărei cercetări bioetice, este criteriul care legitimează bioetica-știință, care se ocupă cu cercetarea vieții. Bioetica are ca obiect viața, fiind știința vieții, pentru viață și despre viață. Viața însăși ne obligă, pe fiecare în parte, să descoperim lumea interioară, aspirațiile și dorințele noastre. În fiecare zi, ne punem întrebări existențiale de genul: «Cine sunt?», «De unde vin?», «Unde merg?», «Ce sens are existența mea?», «De ce trăiesc?». În fața acestor întrebări, răspunsurile materiale date de bioetică nu ne mulțumesc, iar căutarea noastră se mută pe meleaguri spirituale. Răspunsurile le întâlnim zilnic în lumina credinței, prezentă în viața de familie, în cea de grup, în informațiile din mijloacele de comunicare sociale, în educația pe care o oferă școla, în istoria și în cultura țării noastre.

De obicei, conceptul calității vieții este văzut în opoziție cu cel al sacralității vieții. Aceste două concepte nu trebuie nicidecum privite într-o formă antagonistă: «sacralitatea vieții» nu exclude «calitatea vieții», și nici invers. Bioetica religioasă afirmă că există o demnitate a omului care este sacră și care stabilește o scară de valori în mod direct, deoarece depinde de faptul că viața umană este sacră și de neatins. Bioetica laică nu include și conceptul de sacralitate a vieții, dar pune accentul pe calitatea vieții. Se încearcă pe această cale să se trăiască la maxim, persoana umană devenind autonomă, fără nici un fel de obligații față de sine sau față de alții.

Religia este chemată să intervine, și ne învață că, prin credință și practicarea acesteia, viața poate avea o evoluție pozitivă. Revelația Sfintei Scripturi ne prezintă viața care «iese» din mâinile lui Dumnezeu, înzestrată cu valoare. Prezența omului, «atins» de păcat și de rău, transformă creația în ceea ce trăim deseori astăzi, în omul indiferent care își transformă propria viață și pe a celorlalți într-una de proastă calitate. Chiar și viața cea mai nesigură și plină de suferință, când este trăită împreună cu ceilalți, în solidaritate, merită să fie trăită din plin. Credința ne ajută să nu interpretăm calitatea vieții în mod exclusiv din punctul de vedere economic, al societății de consum, sau doar prin frumusețea și plăcerea vieții fizice, uitând de dimensiunile spirituale și religioase ale existenței noastre.

Sfântul Părinte Papa Ioan Paul II afirmă în mod clar: «clonarea umană nu respectă demnitatea și valoarea persoanei umane, iar Biserica nu poate fi de acord cu aceste tehnici».

Este necesară și urgentă o «nouă evanghelizare» a omului contemporan, care zi de zi vede cum bagajul cunoștințelor și posibilităților tehnice și științifice de manipulare genetică crește tot mai mult, riscând, în acest mod, să se piardă pe sine , să-și piardă sensul identității și al demnității, al adevăratei origini și al scopului vieții. Evanghelia care vine să se întâlnească cu omul, care conține manifestarea adevărurilor lui Dumnezeu despre om, poate permite ieșirea și rezolvarea pozitivă a tuturor dificultăților.

Fiind un om care crede, viața este pentru mine un dar al lui Dumnezeu. Viața apare și se dezvoltă doar prin intervenția salvatoare a lui Dumnezeu, prin Isus Cristos. Viața este deci un dar făcut omului, chemat să-l administreze cu răspundere, să-l apere, să-l promoveze și să-l dezvolte. Viața, în sens absolut, aparține numai lui Dumnezeu, dar este încredințată, în mod total, mâinilor omului.

Bioetica nu poate dispune în mod automat de viață, dar trebuie să recunoască în mod direct marele dar făcut omului de Dumnezeu. Doar astfel viața poate să crească și în calitate. Ideea de calitate a vieții trebuie legată de ideea de libertate, un alt dar primit de om de la Dumnezeu, deschizând astfel porțile ascultării totale și ale supunerii față de Dumnezeu.

Să ne exprimăm cu toții încrederea în iubirea lui Dumnezeu pentru omenire și în ajutorul harurilor sale care, din interior, vorbesc inimilor oamenilor, dăruind tuturor lumină și speranță. Cercetările bioetice, atunci când țintesc îmbunătățirea vieții și respectă demnitatea omului, trebuie acceptate și chiar sprijinite.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire