pregateste pagina pentru tiparire

































 
 FAMILIA 

În apărarea sănătății

Inapoi la cuprins Simptomele suferinței aparatului digestiv

Ca pentru orice specialitate medicală, cu toate mijloacele moderne pe care tehnica le-a adus în slujba investigării pacientului, foarte important este contactul cu bolnavii. Acesta include anamneza și examenul clinic. În cadrul anamnezei, analizarea și evaluarea atentă a simptomelor, date de suferința aparatului digestiv, ajută la continuarea explorărilor paraclinice. Ele sunt abateri de la normal ale unor senzații și trebuințe firești (senzația de foame, senzația de scaun), manifestări anormale ale unor funcții care, în general, nu au o expresie clinică, sau, dimpotrivă, reprezintă semnale de alarmă certă (durere abdominală, exteriorizarea unor cantități vizibile de sânge sub forma hematemezei sau a melenei). Aceste simptome sunt următoarele: modificările apetitului, disfagia, greața și vărsăturile, durerea abdominală, modificările defecației.

Modificările apetitului pot fi calitative sau cantitative. Modificările cantitative sunt anorexia și hiperorexia. Anorexia poate fi expresia unor tulburări psiho-emoționale, a unor boli generale (insuficiența renală cronică, neoplasme în faza terminală) sau a unor boli organice (ulcer și cancer gastric, anemie pernicioasă). Hiperorexia (apetit exagerat), rezultă din consumul exagerat (hipertiroidie) sau datorită pierderii anormale (diabet zaharat, sindroame de malabsorție, paraziți intestinali), nevoi crescute (sarcina), aconie (lipsa senzației de sațietate). Modificările calitative, denumite parorexis, apar în cursul sarcinii (fiziologic), sau psihonevroza (patologic).

Disfagia este un simptom important, însemnând dificultate în deglutiție. Este foarte important să analizăm următoarele caracteristici ale disfagiei: localizarea, durata, intermitența sau progresivitatea. Disfagia poate avea trei nivele de manifestare: înalt, mediu și jos.

Greața și vărsăturile. Greața poate fi privită ca un simptom premonitoriu al vomei. Când este persistentă și neînsoțită de vomă, naște suspiciunea de sarcină, azotemie, tuberculoză. Voma ca episod, poate fi datorat unei boli acute sau cronice, nu neapărat gastro-intestinale, sau alte stări funcționale, precum migrena sau anxietatea. Acest simptom poate deveni o problema diagnostică atunci când survine zilnic sau frecvent. În aceste condiții, trebuie considerate următoarele cauze diagnostice: cauze digestive: esofagiene, gastrice, duodenale; cauze metabolice: deficit de sodium (de exemplu, prin diaree), droguri (digitalice); cauze neuropsihice (migrene, tumori intracraniene, anorexia mentală, depresii).

Durerea abdominală. Vom menționa că principalul element ce trebuie folosit pentru diagnostic este anamneza. Ea va răspunde la următoarele 10 întrebări: caracterele, severitatea, localizarea, iradierea, durata, frecvența, factorii declanșatori, factorii agravanți, factorii ce ușurează durerea, momentele speciale de apariție a durerii.

Modificările de defecație cuprind constipația și diareea. Constipația poate fi descrisă în mai multe feluri: scaune dure, defecație dificilă. Diareea poate fi acută sau cronică. Are în esență 2 tipuri de cauze: unele legate de modificări ale mucoasei, altele produse de anomalii ale musculaturii. Etiologic, ele recunosc cauze infecțioase, alergice, ischemice, medicamentoase.

dr. Francisc Coșa

Mesagerul Sfântului Anton, iul-aug 2002
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire