pregateste pagina pentru tiparire

































 
 FAMILIA 

În apărarea sănătății

Inapoi la cuprins Narcomania: un produs al "lumii civilizate"?

"Există o strânsă legătură între patologia provocată de consumul de droguri și patologia spiritului. Toxicodependentul, prin fuga de sine și de realitate, își anulează sensul profund al existenței!" (Ioan Paul al II-lea)

Consumul de droguri reprezintă una din marile provocări cu care se confruntă umanitatea. Pentru noi, fenomenul a început să devină o "problemă" abia odată cu schimbările socio-politice din '89. După adoptarea principiilor democratice și limitarea controlului exercitat de autoritatea statală asupra libertăților individuale, pe fondul unui proces de tranziție prelungit, fenomenul consumului de droguri a devenit o practică din ce în ce mai frecventă. Narcomania nu este altceva decât o stare de "sărăcie" a celor bogați!

Principala categorie de populație vulnerabilă la consumul de droguri este, fără îndoială, cea a tinerilor. Spre deosebire de populația matură, cei tineri sunt deschiși la nou, predispuși la experiențe cu un factor mare de risc. Din păcate, asistăm și la o explozie nediscriminativă a informației vehiculate pe piața audio-vizualului, iar majoritatea cetățenilor sunt ținta unui bombardament mediatic masiv (filme, video-clipuri, muzică de un anumit tip etc.), în care consumul de droguri este deseori prezentat ca o alternativă (ce-i drept, indezirabilă social) de a face față dificultăților vieții.

În opinia multor tineri, principalele cauze care determină consumul de droguri sunt: curiozitatea, presiunea grupului/anturajului, tentația 'fructului oprit', dorința de senzații tari, lipsa de maturitate/responsabilitate, problemele personale sau de familie, disperarea, singurătatea, lipsa prietenilor, plictiseala, absența unor preocupări interesante/ atractive, neintegrarea într-un grup sau colectiv, teribilismul/nevoia de a ieși în evidență. Alături de aceste cauze mai intervin: disponibilitatea drogului (în anumite zone poate fi găsit cu multă ușurință), personalitatea și mediul social (drogul poate reprezenta un mod de evadare dintr-o realitate dură) și, nu în ultimul rând, mass-media (anumiți idoli ai tinerilor, care consumă droguri, beneficiază de o largă publicitate).

Dacă ar fi să ne referim la profilul psihologic al toxicomanilor, aceștia prezintă structuri psihice fragile, lipsă de încredere în sine, accentuate note depresive, se simt în nesiguranță, foarte puțin apărați, fără repere valorice certe și cu o acută nevoie de securitate, de valorizare și confirmare a propriei identități. Odată instalat, efectul drogului produce modificări structurale, de cele mai multe ori ireversibile, în sufletul și mintea individului, dominându-l și împingându-l la autodistrugere.

În sens restrâns, drogurile se împart în mai multe categorii: opiacee, halucinogene, stimulante și deprimante ale SNC și altele. În sens larg, însă, pe lângă narcoticele devenite clasice, mai sunt considerate droguri, excesul de alcool, dependența de tutun, de cafea, consumul ocazional al unor medicamente (în compoziția cărora se utilizează substanțe similare sau premergătoare drogurilor).

Riscurile pentru sănătate variază în funcție de tipul de drog, modul de administrare și statusul afectiv, fizic și nutrițional al consumatorului. Consumul cronic de opiacee poate produce afectare hepatică, infecții și afecțiuni neurologice. Dependența de opiacee, în special de heroină, se asociază cu mortinatalitate, retard de creștere fetală și morbiditate neonatală. Morbiditatea și mortalitatea asociate cocainei sunt mai crescute în cazul produsului injectabil față de prizare (inhalare pe căile nazale). În cazul unei supradoze, poate apărea deces prin stop cardiac sau hemoragie cerebrală. Decesul în cazul drogurilor deprimante ale SNC poate să apară în urma administrării accidentale sau voluntare (suicid) a unei supradoze. În cursul crizelor de sevraj, cu gravitate mare, pot apărea convulsii și o stare de rău epileptic. În cazul halucinogenelor, anumiți consumatori rămân într-o stare psihotică și comportamentul lor nu se distinge de cel al unui schizofren cronic. Moartea poate surveni accidental sau prin suicid, atunci când narcoticele 'gândesc' în locul persoanei...

Consumul de droguri cauzează și alte tipuri de probleme comportamentale și sociale: suicidul, accidentele, absenteismul, delicvența etc. Toxicomanii cronici au tendința de a-și abandona familia, școala și au un cerc de prieteni unde consumul de droguri este foarte răspândit. De cele mai multe ori, părinții lor sunt ei înșiși tributari alcoolului și tranchilizantelor.

Există unele indicii care pot sugera consumul: schimbarea bruscă a comportamentului, treceri fără motiv de la veselie la tristețe, uneori chiar agresivitate neobișnuită, pierderea apetitului alimentar, pierderea gradată a interesului pentru scoală, muncă, hobby-uri, sporturi, prieteni, stări de somnolență și apatie necaracteristice, dispariția banilor sau a unor obiecte de valoare din casă, pete neobișnuite, mirosuri ciudate pe piele sau îmbrăcăminte, schimbarea grupului de prieteni, precum și tendința de tăinuire a acestor "'prieteni'"etc.

Deși acest flagel sporește consecințele nefaste la nivel individual și social, iar societatea din care facem parte încă nu este pregătită suficient din punct de vedere teoretic, moral, și practic pentru a face față acestui val ucigaș sau mai bine spus sinucigaș, consider că fiecare dintre noi trebuie să mediteze cu maximă responsabilitate asupra rolului pe care l-ar putea juca în lupta cu fața nevăzută a 'morții albe' și asupra felului în care s-ar putea implica activ în acțiunile de combatere a traficului și consumului de stupefiante. Instituțiile civile și religioase nu vor face față fără împlicarea directă a fiecăruia dintre noi. Nu de alta, dar narcomania ar fi unul din modelele așa-zisei 'lumi civilizate' pe care refuzăm categoric să îl importăm în spațiul nostru mioritic...

Măsurile de prevenire și combatere
- controlul asupra producerii și distribuției produselor farmaceutice;
- controlul asupra producerii, comercializării sau folosirii anumitor droguri;
- pedepsele aspre pentru cei care fac comerț ilegal cu droguri și, mai ales, pentru cei care incită un minor să-și procure sau să utilizeze droguri (un exemplu elocvent pentru această situație este cazul Chinei, unde traficanții de stupefiante sunt condamnați la moarte!);
- măsurile educative în rândul copiilor și tinerilor.

Tratamentul și readaptarea
- dezintoxicarea: are drept scop dezobișnuirea toxicomanului;
- reinserția socială: urmărește să redea individului motive de a-și relua activitatea socială anterioară;
- post-cura: are o puternică componentă psihologică, axată pe sprijinirea individului de a-și educa adaptabilitatea necesară pentru a nu recădea în universul drogurilor.

Alois Gherguț

Mesagerul Sf. Anton, mai-iun 2004
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire