pregateste pagina pentru tiparire

































 
 FAMILIA 

În apărarea sănătății

Inapoi la cuprins MINTE SĂNĂTOASĂ ÎN CORP SĂNĂTOS

Igiena locuinței

Această problemă trebuie tratată începând cu redefinirea noțiunii de sănătate, de la simpla apreciere "lipsă de boală" la complexul de factori ce determină bunăstarea fizică, psihică și socială. Acest fapt a dus la sporirea atenției acordate ambianței în care omul trăiește și se desăvârșește ca individ și personalitate.

În cadrul acestei ambianțe, locuinței îi revine un rol important, reprezentând unul din factorii hotărâtori pentru sănătatea și confortul populației.

Locuința reprezintă unitatea de mediu în care omul își petrece cea mai mare parte din viață, cât și unul dintre factorii de mediu care influențează cu prioritate sănătatea și confortul. Relația dintre condițiile de locuit și sănătate este afirmată de numeroasele studii și cercetări întreprinse de mai multă vreme.

În apariția și favorizarea diferitelor îmbolnăviri sau stări de disconfort sunt responsabili diferiți factori ai ambianței de locuit. Astfel, există îmbolnăviri sau stări de disconfort în relație cu ambianța termică, cu vicierea și poluarea aerului, cu carențele de iluminat natural și artificial, cu prezența zgomotului, cu diferite condiții de insalubritate.

De asemenea, există relații între diferite carențe sanitare ale locuinței și frecvența infecțiilor respiratorii, digestive și cutanate, precum și parazitoze, rahitism, reumatism, tulburări de vedere, boli neuropsihice, accidente de locuință.

Pentru toate aceste afectări posibile ale stării de sănătate a populației, se impune cu necesitate stabilirea criteriilor sanitare ale locuinței. Ele sunt în conformitate cu indicațiile Organizației Mondiale a Sănătății și se referă la:

- prevenirea bolilor transmisibile ce se poate realiza prin aprovizionarea cu apă potabilă, existența de instalații sanitare adecvate, absența focarelor de insalubritate în interiorul sau în apropierea locuinței; prezența dotărilor capabile să conserve alimentele, împiedicarea pătrunderii insectelor și rozătoarelor, realizarea unui spațiu suficient pentru a micșora riscul de contaminare prin contact;
- evitarea accidentelor și intoxicațiilor ce are la bază folosirea unor materiale de construcție rezistente și care să evite incendiile, eliminarea riscului de intoxicație și asfixie prin gaze, a electrocutării și combustiei (arderii) prin aparate electrice, asigurarea protecției împotriva căderilor, alunecărilor și a altor cauze de traumatism;
- satisfacerea nevoilor fundamentale fiziologice - menținerea unei ambianțe termice care să evite atât pierderea excesivă de căldură, cât și supraîncălzirea, a unui iluminat natural și artificial suficient, a însoririi directe a încăperilor principale (aici își are locul vorba din bătrâni: "unde intră soarele nu intră doctorul"), protecție împotriva zgomotului și vibrațiilor, realizarea unui spațiu pentru a nu stânjeni mișcarea și a permite jocul copiilor;
- asigurarea cerințelor socio-psihologice - posibilitatea de izolare a fiecărei persoane, satisfacerea unei vieți familiale normale și ale nevoilor sociale ale individului și familiei, existența unor echipamente și dotări care să ușureze activitatea gospodărească, a unui aspect plăcut al locuinței și împrejurimilor, asigurarea de mijloace de transport corespunzătoare, existența spațiilor libere pentru odihnă, recreere, joacă.

O problemă de o deosebită importanță este amplasarea corectă a locuințelor în localități. Există așa-numitele zone de locuit care trebuie să ocupe partea din teritoriu cu cele mai bune condiții naturale. Teritoriul respectiv trebuie să asigure condiții optime pentru sănătatea populației, să aibă posibilități de alimentare cu apă potabilă, de îndepărtare și neutralizarea apelor meteorice (rezultate în urma ploilor, topirii zăpezii), a apelor uzate și a reziduurilor solide, protecție împotriva zgomotului și a poluării mediului înconjurător, de dezvoltare a zonelor verzi, să fie ferit de surpări și alunecări de teren, avalanșe, inundații, emanații sau infiltrații de substanțe toxice, inflamabile sau explozive.

Solul destinat construcțiilor trebuie să fie poros și cu capacitate de autopurificare, de infiltrare a apei și de dezvoltare a vegetației. Nivelul apei subterane trebuie să fie la minimum 0,5-1 m de baza fundației, pentru a nu se infiltra apa în construcție.

În stabilirea amplasamentului unei locuințe trebuie ținut cont și de existența unor disponibilități de teren pe care să se amenajeze: spații pentru joacă, pentru parcarea și gararea autovehiculelor populației din zona respectivă (la distanță de minimum 10 metri de ferestrele camerelor), spații verzi comune, spații pentru recipienți de colectare a reziduurilor menajere (pot fi cuplate cu spații pentru bătutul covoarelor), aflate tot la distanță de minimum 10 m de clădire și maximum 70 m de intrarea în clădiri.

Alte cerințe vor fi în legătură cu unitățile de servire a populației (alimentare, comerț, asistență medicală) și mijloacele de transport. De asemenea, trebuie create zone de protecție sanitară între întreprinderile industriale ce poluează atmosfera sau produc zgomot și zonele de locuit.

Cerințele sanitare ale unei locuințe presupun un iluminat corect, o ventilație și încălzire eficiente.

Iluminatul locuinței reprezintă un factor de mediu de prim ordin pentru funcția vederii și, prin intermediul ochiului, pentru întregul organism.

Iluminatul poate fi natural sau artificial. Cel natural se realizează prin lumină solară directă, difuzată sau reflectată. Există anumiți factori de care depinde realizarea iluminării naturale. Ei sunt:

- clima de lumină a teritoriului ce depinde de poziția soarelui pe cer, gradul de acoperire a cerului, transparența atmosferei, gradul latitudinii;
- orientarea locuinței prin poziționarea fațadelor și ferestrelor; în țara noastră, orientările optime sunt cele sudice, sud-estice și sud-vestice.
- obstacolele din fața ferestrelor au rol important în reducerea iluminatului; s-a stabilit că pentru a evita umbrirea, distanța între clădiri trebuie să fie mai mare sau cel puțin egală cu înălțimea clădirii celei mai înalte;
- tipul, forma, dimensiunile și amplasarea ferestrelor, calitatea geamurilor și modul lor de întreținere, pot influența nivelul de iluminare naturală a încăperilor;
- mijloacele de ecranare a ferestrelor, adâncimea camerei, culoarea pereților și mobilierului, gradul de încărcare cu mobilă, sunt tot atâția factori ce interferă cu iluminatul natural.

Iluminatul artificial - necesitatea sa rezultă din faptul că unele activități deosebite impun un iluminat local pe suprafața de lucru. Iluminatul general reprezintă modalitatea de a realiza, în întreaga încăpere, un nivel ce permite efectuarea activității fără să solicite deosebit aparatul vizual.

În cazul iluminatului general, trebuie evitată strălucirea corpului de iluminare (amplasarea sa în apropierea tavanului), iar în cazul iluminatului local, trebuie ca ochii să fie menținuți în interiorul unghiului de protecție al lămpii.

 

Ventilația locuinței

Cerințele sanitare ale ventilației sunt:

- reducerea sau păstrarea microclimatului la nevoile confortului termic;
- înlăturarea alterărilor de compoziție a aerului produse prin viciere sau poluare;
- realizarea sa eficientă în orice anotimp;
- evitarea producerii de nocivități sau disconfort.

Indicatorul vicierii aerului este bioxidul de carbon rezultat din respirație. Se apreciază astfel că aerul din încăpere este viciat atunci când concentrația bioxidului de carbon depășește 0,l %.

Deoarece ventilația locuinței se face aproape exclusiv în condiții naturale, trebuie să se țină seama de faptul că încăperile nu reprezintă spații ermetic închise. Intre aerul din interior și cel exterior se realizează un schimb permanent (mai mare sau mai mic), având ca rezultat înlocuirea unei părți din aerul încăperii. Acest schimb natural depinde atât de unii factori fizici ai aerului (temperatură, presiune, direcție și viteză a curenților de aer), cât și de caracteristicile constructive (natura materialelor, amenajări).

Ventilația naturală eficientă se realizează prin aerisirea încăperilor în timpul deschiderii periodice a ferestrelor sau ușilor.

O aerisire permanentă, fără alterarea microclimatului și fără a necesita părăsirea încăperii, se poate realiza cu ajutorul oberlihturilor.

În afara ventilației naturale, uneori se impune folosirea sistemelor de ventilație artificiale.

 

Încălzirea locuinței

În zona noastră climatică, măsurile de izolare termică a locuinței nu sunt suficiente pentru a menține confortul termic în anotimpul rece. Câteva luni pe an, încălzirea locuinței este o necesitate. Fără acest lucru, solicitările termice ale organismului ar fi foarte mari, ar depăși capacitatea lui de termoreglare și ar produce îmbolnăviri datorate frigului. Cerințele sanitare ale încălzirii:

- ambianța termică să corespundă la 17-21 grade de temperatură efectivă corectată;
- temperatura aerului să nu prezinte variații mai mari decât cele care sunt stimul adecvați pentru sistemul de termoreglare (variații de 1-2 grade C pe orizontală și de 3 grade C pe verticală între podea și la 1,5 m deasupra ei);
- temperatura pereților interiori nu trebuie să aibă variații mai mari de 3 grade C față de temperatura aerului;
- umiditatea relativă să nu scadă sub 35 %;
- să nu prezinte risc de accidente și nocivități (incendiu, zgomot, poluarea aerului).

Incălzirea poate fi locală și centrală:

1. Incălzirea locală - diferite tipuri de sobe. Avantajele constau în faptul că realizează o temperatură ambiantă ce corespunde nevoilor individuale și o bună ventilație a încăperilor prin tirajul realizat.

Dezavantajele constau în încălzirea neuniformă, cu diferențe mari de temperatură, murdărirea încăperilor, poluarea aerului, pericolul de incendiu, consum de energie umană.

2. Incălzirea centrală - instalații de conducte cu insuflare de aer cald, calorifere cu apă caldă sau cu vapori de apă, panouri radiante.

Avantajele sunt reprezentate de nivelul ridicat și uniform al temperaturii corpurilor de încălzire, nu poluează aerul, nu murdărește încăperea, are bun randament de utilizare a combustibilului, evită pericolul de incendiu și consumul de energie umană.

După ce am văzut care sunt cerințele igienice ale unei locuințe, este necesar să precizăm câteva lucruri legate de o altă noțiune și anume microclimatul locuinței. Acesta este definit de factorii de mediu ce se manifestă într-un spațiu relativ restrâns: încăperi de locuit, încăperi publice, locuri de muncă, instituții pentru copii, spitale, săli de spectacole, centrul populat cu zonele lui funcționale, spațiile verzi, stațiunile balneo-climatice.

În termenul de microclimat sunt cuprinși 4 factori fizici ce intervin în termoreglare (temperatură, umiditate, viteza de mișcare a aerului și radiațiile calorice). Dar, în aceeași măsură acest termen poate cuprinde - în sens mai larg - și factori fizici ce influențează organismul, dar nu intervin în termoreglare: presiune atmosferică, radiații luminoase și ultraviolete, ionizarea aerului etc., precum și factori chimici și biologici, ce contribuie la confortul igienic și la starea generală bună a organismului sau din contra, pot favoriza unele tulburări sau îmbolnăviri.

Când condițiile termice sunt favorabile, organismul se găsește într-o stare de confort (de bine): temperatura corpului este relativ constantă, diferitele funcțiuni decurg normal, subiectiv persoana are o senzație plăcută.

Este necesar ca în locuințe, la locul de muncă, în încăperi publice, să se realizeze acest microclimat de confort ce va reprezenta garanția unei activități fizice și intelectuale mai bune, un randament mai ridicat.

O problemă de importanță majoră în asigurarea bunei igiene a locuinței o reprezintă vicierea aerului din încăperi și influența sa asupra organismului. În încăperile locuite aerul se viciază, schimbându-și treptat proprietățile.

Există metode de apreciere a gradului de viciere a aerului în încăperile locuite. Astfel, mirosul evidențiază foarte bine acest lucru, dar este valabil pentru un timp scurt după intrarea în încăpere și dacă se vine din locuri cu aer curat.

Un indicator chimic deosebit este bioxidul de carbon a cărui concentrație crește paralel cu vicierea. De asemenea, se folosește ca indicator, densitatea germenilor din aerul încăperilor (număr total de germeni și număr de streptococi hemolitici pe 1 metru cub de aer).

Trebuie avut în vedere că normele pentru aprecierea vicierii aerului din locuințe, pe baza densității germenilor să fie mai coborâte pentru încăperile de copii, saloane de spital, săli de operații din secții chirurgicale.

Problema aerului viciat este importantă nu numai pentru senzația dezagreabilă, dată de mirosul, uneori insuportabil, ci mai ales pentru influențele nocive asupra organismelor. Tulburările ce apar la persoanele ce trăiesc, stau îndelungat sau lucrează în aer viciat, în condițiile unor încăperi suprapopulate, cu ventilație proastă, sunt:

- tulburări imediate sau acute (stare de rău, astenie, cefalee, amețeală, greață, vărsături, sete, uscăciune a mucoaselor, inapetență, scădere a atenției și a capacității de muncă, palpitații, somnolență sau agitații, creștere a temperaturii, delir, sincopă, chiar moarte;
- tulburări tardive sau cronice (scăderea metabolismului energetic, oboseală persistentă, stare de intoxicație, la care sunt sensibili în primul rând cei cu afecțiuni hepatice și coronariene - cardiace), scădere a rezistenței la infecții, creștere a frecvenței tuberculozei, a bolilor neuropsihice, a deficiențelor de dezvoltare.

Enumerarea tuturor acestor tulburări ce pot apărea prin nerespectarea normelor igienice de viață, se constituie în tot atâtea argumente și într-o pledoarie pentru alegerea unui mod de viață în care să primeze respectarea principiilor igienice de trai și adoptarea unui comportament adecvat pentru așa-numitul mod de viață sanogen - generator de sănătate.

Dr. Ioana Săpunaru
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire