pregateste pagina pentru tiparire

































 
 FAMILIA 

Mărturii

Inapoi la cuprins 

M-am lăsat de fumat

Aveam în jur de 8 ani când am tras primul fum de țigară. Era una artizanală, făcută din mătase de porumb, ambalată în ziarul clasic "Scânteia". Imediat am avut senzația că mă sufoc și că picioarele nu mă mai țin, dar a trecut. Altădată, prietenii mai mari m-au pus să le culeg resturile de țigări aruncate pe jos, pentru că, spuneau ei: "Tu ești mai mic și nu atragi atenția". Așa am trecut de la mătase de porumb la tutun adevărat ambalat în aceeași foaie de ziar. Când am constatat că am deja experiență, am hotărât să am propriile mele țigări pe care le luam din banii primiți de la părinți pentru pachetul de la școală.

Nu fumam de față cu părinții, cu frații și surorile sau la școală. Era evident! Riscam să mă aleg cu o bătaie bună și apoi n-aș mai fi primit nici un ban. Locurile preferate erau desigur cele unde numai eu sau doar băieții ca mine aveau acces. Cu timpul am terminat școala generală, o școală profesională și apoi am început să lucrez. Primul salariu l-am așteptat cu mare nerăbdare, iar din el, printre altele, mi-am cumpărat și un cartuș de țigări "bune". În continuare, o parte din munca mea se sfârșea o dată cu ultimul fum pe care îl trăgeam din fiecare țigară.

Pentru mine era o plăcere, dar o plăcere pe care personal nu am înțeles-o niciodată. Mă apucasem de fumat din curiozitate și acum eram conștient că devenise un viciu, dar nu făceam nimic să scap de el. Câtva timp mai târziu mi-am întemeiat o familie. Soția, care provenea dintr-o familie de nefumători, m-a asigurat de dragostea ei înțelegându-mi până și acest defect, iar eu continuam să-mi ard banii și o dată cu ei munca de fiecare zi. Cumva, tot acest teatru de neînțeles trebuia să ia sfârșit. Era o cheltuială total inutilă. Și totuși îmi era atât de greu!

În aceste împrejurări a apărut primul nostru copil. Era o fetiță foarte frumoasă, puțin brunetă și cu ochi căprui. Însă, pe cât de frumoasă era, pe atât de bolnavă s-a născut. Imediat medicii s-au interesat de situația familiei chemându-mă și pe mine la un control care s-a dovedit a fi foarte riguros. Printre altele, la radiografia făcută la plămâni au constatat o infecție deosebit de periculoasă datorită căreia, spuneau ei, dacă aș fi continuat să fumez aș fi murit în cel mai scurt timp. Vedeam acest fapt ca pe un semn al cerului. Eram conștient că mersesem prea departe, iar acum Dumnezeu s-a folosit de copilul meu pentru a mă elibera de un viciu atât de absurd. Așa am început să mă las de fumat. Inițial mi-a fost extraordinar de greu. Eram nervos, izbeam și strigam la toți din jurul meu. Nu suportam nici plânsul fetiței, deși eram conștient că mare parte din suferința ei mie mi se datora. Am ajuns până acolo că fumam un pachet și jumătate la zi, alteori chiar două și toate în mica încăpere unde se afla și soția însărcinată. Fumatul a dăunat nu doar soției, care a avut o naștere deosebit de grea din cauza deficiențelor respiratorii, dar și copilului, care se hrănise între timp și din fumul țigărilor mele. Cât de scump era să plătesc ceea ce mai întâi a fost o curiozitate! Iubirea singură, faptul că am ținut cu adevărat la ele, m-a determinat să exclud din viața mea acest viciu. Și era practica mea de la vârsta de 8 ani!

Astăzi nu sunt împotriva fumatului și nici a fumătorilor, dar sunt împotriva celor care fac din fumat o piedică în calea iubirii adevărate în familiile lor. Dumnezeu m-a binecuvântat cu alți trei copii care nu au mai trecut prin aceleași suferințe ca primul, aceasta pentru că am reușit să îndepărtez țigara din calea iubirii noastre. (Cătălin)

Pagină realizată de pr. Felician Tiba

Lumina creștinului, august 2001
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire