pregateste pagina pentru tiparire

































 
 FAMILIA 

Mărturii

Inapoi la cuprins 

Încetați persecuțiile!

M-am întrebat de multe ori de ce Biserica a fost și este persecutată. Știu, Isus a spus: "Dacă pe mine m-au persecutat și pe voi vă vor persecuta" (In 15,20).

În toate acestea este greu de înțeles un lucru: Dumnezeu, Biserica, preotul, nu îi învață niciodată pe oameni să facă rău. Dumnezeu este Dumnezeul iubirii. A creat și menține totul doar din iubire. Biserica, semnul prezenței lui Isus Cristos în lume, și ea, prin miniștrii săi, nu face altceva decât să facă cunoscută iubirea lui Dumnezeu. Și atunci, care este logica persecuțiilor din Biserică. De ce, chiar și astăzi, când constituțiile țărilor vorbesc despre libertatea religioasă și despre dreptul de a o exercita, Biserica este persecutată în membrii ei? Dacă astfel stau lucrurile, dacă oamenii sunt persecutați de către semenii lor pentru că vor să-l cunoască pe Dumnezeu-iubire, înseamnă că forța celui rău își face simțită din plin puterea.

Am cunoscut un soț care, doar pentru că așa voia el, nu dorea ca soția și copiii să participe la sfânta Liturghie. Viața acestui om nu lăsa să transpară prin ea nici măcar o licărire din prezența lui Dumnezeu. Exista pentru că trebuia să-și arate puterea. Nu-i era frică de nimeni. Cei din jurul său erau simple obiecte pe care le muta unde dorea și când dorea. Comunitatea din care făcea parte era o simplă scenă pe care din când în când ieșea pentru a-și juca rolul de superom. Și pentru a-și masca realitatea de om, pentru a nu auzi scâncetele celor din familie, pentru a nu vedea degetele întinse din partea comunității, a hotărât ca totul să fie stropit cu alcool.

Familia l-a perceput din totdeauna ca pe o încercare din partea lui Dumnezeu și s-a rugat mult pentru el, a oferit toate suferințele îndurate, a încercat să transforme în iaculatorii toate injuriile aduse la adresa lui Dumnezeu. S-au făcut două tabere: una care îl căuta pe Dumnezeu, formată din restul membrilor familiei și una din soțul singur, care îl nega. Și puterea era de partea celui care îl nega. De ce? Pentru că iubirea lui Dumnezeu nu se manifestă nici prin forța mușchilor, nici prin cantitatea de alcool consumată, nici prin intensitatea glasului și a injuriilor, ci prin tăcere și iubire.

Rugăciunea și suferința atâtor alte soții, mame, sau poate invers, a atâtor soți, tați, se ridică spre Dumnezeu în tăcere, iar răspunsul înseamnă răbdare, răbdare, răbdare, iar toate acestea înseamnă iubire. Dumnezeu știe să scoată virtutea chiar și de acolo de unde răul crede că a stârpit-o.

Rămâne totuși un mare semn de speranță. Forța tuturor persecutorilor s-a terminat o dată cu viața lor mai lungă sau mai scurtă. Injuriile lor s-au terminat o dată cu ultima suflare. A rămas doar imaginea lor, și aceasta colectivă, de oameni răi, de instrumente ale Celui Rău. Așa i-a cunoscut omenirea, așa i-a prezentat în istoria ei și așa vor rămâne. De ce vrei să rămâi un anonim al istoriei persecuțiilor?

Instrument al Celui Rău, soțule, soție, omule, pentru că nu se poate spune, creștinule, când vei deschide ochii și vei încerca să vezi că Dumnezeu este iubire și că aceia care îl caută cu inimă sinceră doresc să te iubească și pe tine.

Acceptă iubirea lor și răspunde la fel. Rămâi în istorie, nu asemenea persecutorilor, ci asemenea sfinților.

Fii invidios pe cei care merg la sfânta Liturghie tocmai pentru că vor să fie mai buni ca tine și transformă această invidie într-o competiție pentru Dumnezeu. (Nicoleta)

Pagină realizată de pr. Felician Tiba

Lumina creștinului, septembrie 2005
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire