pregateste pagina pentru tiparire

































 
 FAMILIA 

Mărturii

Inapoi la cuprins 

Efectele desenelor animate

Orice părinte își dorește copii buni, dar oricine știe că nu e atât de ușor ca ei să fie buni. E necesară o adevărată investiție de răbdare, de blândețe, de ce nu, de nervi, de amenințări, toate cu un singur scop: să fie cei mai buni copii din lume. Un ideal greu de îndeplinit, dar... știm noi vorba populară: "Copii cuminți... n-o să vezi niciodată!" Și totuși, eu am reușit. E adevărat, nu pentru mult timp, dar am reușit. Aș vrea însă să spun din capul locului: nimeni să nu mai reușească ceea ce am reușit eu.

Sunt tatăl a doi copii: un băiețel și o fetiță. Băiatul este cel mai mare. Până la vârsta de doi ani a avut șansa, cum e și firesc, să fie îngrijit direct de mama lui. Eu lucram și prea mult timp nu puteam să petrec cu el. Soția însă a avut timp și a stat alături de el, îngrijindu-l cu multă atenție. Avea, pe lângă grija pe care i-o arătam, multe jucării și, chiar dacă încă era micuț, avea acces cât își dorea la televizor. Iubea desenele animate, cred ca orice copil.

După ceva timp a apărut și surioara lui mai mică. Atunci când soția a trebuit să reînceapă serviciul ne-am gândit la o strategie. Băiețelul crescuse ceva mai mare, dar nu atât de mare cât să-și dea seama că vrem să ne folosim de el pentru a rămâne cu surioara lui, în timp ce noi eram la serviciu. Am avut grijă ca, pe lângă mâncare, să aibă și televizorul deschis pe canalul pe care îl doreau. Evident, canalul preferat era cel cu desene animate. Chiar îi spuneam soției cât de minunat ar fi să mai afle și alți părinți de metoda noastră și s-o aplice și ei pentru a-și putea rezolva problemele de serviciu. Prima reacție negativă a apărut în Miercurea Cenușii. L-am luat pe băiat și am mers la sfânta Liturghie pentru a primi cenușă pe cap. Când preotul a întins mâna spre a-i pune și lui cenușă, spontan a întins mâna, luând o poziție de apărare, specifică unui personaj din desenele animate pe care le viziona. L-a lovit pe preot peste mână, iar cenușa s-a împrăștiat pe haina unei persoane alăturate, făcându-mă, pot să spun, de rușine. Am ieșit cu el afară, iar acolo mi-a spus: "Nu l-am lăsat, voia să-mi pună nisipul albastru care m-ar fi transformat în broscuță!" Era vorba tot de un personaj din desenele animate. Ajuns acasă, i-a spus surioarei lui: "Hatman, un personaj al desenelor animate, a vrut să mă transforme în broscuță, dar nu l-am lăsat. Am luptat și l-am îndepărtat, iar nisipul albastru a căzut pe altcineva care acum este deja broscuță".

Am profitat de faptul că eram în Postul Mare și i-am luat pe amândoi la Calea sfintei cruci, motivându-le că au să vadă altfel de desene animate. Când le-am arătat stațiunile și le-am vorbit despre Isus care suferă, mi-au zis: "De ce nu vine zâna Doris ca să-l salveze?" Atunci mi-am zis: "Până aici!" Am improvizat o defecțiune la televizor, soția a renunțat la serviciu, dar știm că am făcut-o pentru un scop nobil. Și când mă gândesc, câți părinți procedează asemenea nouă! Ba, mai mult, chiar și copiilor, mari deja, le permit ore în șir înaintea televizorului, mai nou înaintea computerului, a internetului, de unde învață orice, dar nu totdeauna să fie buni. (Valerian)

Pagină realizată de pr. Felician Tiba

Lumina creștinului, martie 2005
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire