pregateste pagina pentru tiparire

































 
 FAMILIA 

Mărturii

Inapoi la cuprins 

Oferind vei primi

Sunt un om din categoria celor pe care societatea îi numește astăzi cu termenul generic de "patroni". De ce îi numește astfel, nu știu, știu doar că e un nume greșit dacă se dă oamenilor asemănători cu ceea ce am fost eu.

Îmi amintesc și acum cum mama mi-a spus pentru prima dată să mă rog patronului meu, pentru ca el să mă ajute. Abia mai târziu am înțeles că purtam un nume de sfânt și că acela era patronul meu, prin mijlocirea căruia am început să mă rog lui Dumnezeu să mă ajute în viață. Am ajuns și eu, așa cum spune lumea, "patron". Am deschis mai întâi un mic magazin, apoi altul mai mare, apoi, rând pe rând, o făbricuță de mobilă și una de tricotaje. Afacerile îmi mergeau foarte bine. Adesea verificam personal bunul mers a tot ceea ce se numea proprietatea mea. Încet, încet, pe măsură ce îmi creșteau veniturile, mi-am dat seama că am început să fiu din ce în ce mai zgârcit. Între mine și angajații mei s-a instalat o răceală completă, așa încât în scurt timp mi-am pierdut toată încrederea în ei. Răceala a început să pună stăpânire și pe relațiile cu cei din familie. Deseori, soția îmi amintea că nu mai sunt omul pe care îl cunoscuse cu mult timp înainte: darnic, deschis și plin de entuziasm. Copiii și ei au început să vadă în mine, nu un tată, ci un "patron", așa cum îi știe lumea pe cei din această categorie socială: închiși în ei înșiși, bănuitori și foarte dificili. Afacerile mele au făcut din mine mai mult un robot decât un om. Mă interesa doar să adun și atât. Nu m-am întrebat pentru cine fac tot acest efort, iluzia banului pusese stăpânire pe inima mea. Pierdusem aproape tot ceea ce este uman într-un om. Voiam doar să am, nu să și dau. Uitasem sau nu doream să învăț cea mai elementară lecție: pentru a primi, trebuie mai întâi să dai. De împlinirea cuvintelor lui Isus Cristos: Orice doriți ca oamenii să facă pentru voi, faceți-le și voi lor (Mt 7,38) și Dați și vi se va da (Lc 6,38) nici nu putea fi vorba. Eu voiam doar să primesc și atât! Angajații au început să mă părăsească. Era și normal! Pe lângă salariul de mizerie pe care îl plăteam, un șomer câștiga mult mai bine. Cei din familie, care până nu de mult îmi erau alături, m-au făcut să înțeleg că ajunsesem la ruină. Deși îi cunoșteam foarte bine pe mulți din jurul meu, am început să mă simt un străin, iar cel care mă înstrăinase era banul. Când puterea lui te orbește nu mai este loc nici pentru Dumnezeu, nici pentru familie și nici măcar pentru tine însuți. Această stare nu putea să mai dureze mult. Trebuia să schimb ceva, să încep să dau ceva. Și am început. Am dat mai mult timp pentru mine și pentru familia mea, descoperind astfel că și cu Dumnezeu fusesem foarte zgârcit. Am dat din timpul meu și angajaților mei, mai ales problemelor cu care se confruntau. Paradoxal, profitul a început să crească. În același timp a crescut și încrederea în cei din jur. Nu-i mai consideram niște falimentari, ci, din contra, niște adevărați constructori. Am mărit atunci și retribuția angajaților, iar lucrurile au început să meargă bine. Acum știu ce înseamnă "patron", nu unul care adună, ci unul care împarte. Este exact imaginea patronului meu prin mijlocirea căruia nu mă mai rugasem de mult lui Dumnezeu. Acesta este secretul bogăției patronilor noștri spirituali: ei au știut înainte de toate să împartă și aceasta i-a făcut bogați și își merită astfel numele de "patroni".

Omule, oricine ai fi tu, împarte mai întâi și apoi vei fi bogat. (Ioan)

Pagină realizată de pr. Felician Tiba

Lumina creștinului, mai 2001
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire