pregateste pagina pentru tiparire

































 
 FAMILIA 

Mărturii

Inapoi la cuprins 

Când Dumnezeu intervine

Un dar neașteptat

Așteptam vizita unei persoane dragi și voiam să facem orice ca să se poată simți ca acasă, începând de la felurile de mâncare pe care am fi vrut să i le oferim. Cunoscând gusturile sale ne-am gândit să pregătim, printre altele, și un prânz bun pe bază de pește. Totuși, intrând prin magazine, am văzut că prețurile erau atât de ridicate încât nu am fi putut să cumpărăm un pește bun, astfel încât i-am încredințat totul lui Isus. Seara una dintre noi, întorcându-se de la serviciu, sosește cu un pachet greu, un dar al unei cunoștințe dintr-un oraș de lângă Dunăre. În pachet se afla un pește foarte proaspăt și enorm! Mai mult decât atât... M.A. (București)

 

Rugămintea ascultată

Părinții soțului meu nu erau credincioși practicanți, dar erau mulțumiți când fiul lor, căsătorindu-se cu mine, a început să meargă la biserică și nu rareori aveau grijă de copiii noștri ca noi să putem participa la exerciții spirituale. Ne întrebam adeseori cum să facem ca să-i ajutăm să-l întâlnească pe Dumnezeu. Locuiau la 100 km distanță, dar de fiecare dată când mergeam pe la ei încercam să le comunicăm experiențele noastre și ne rugam pentru ei. Se apropia aniversarea nunții lor de aur și voiam să le pregătim o sărbătoare deosebită. La un moment dat i-am întrebat dacă nu ar vrea să participe împreună la liturghie ca să mulțumească pentru acești 50 de ani petrecuți împreună. Au fost de acord, dar și-au dorit o liturghie privată, numai pentru familia noastră. Preotul a acceptat și a împodobit biserica pentru nuntă. Noi aveam o dorință cunoscută numai de Dumnezeu: ca ei să se întoarcă la sacramente. În timp ce ne pregăteam pentru liturghie, am spus: "Dar mirii se pregătesc și prin spovadă." Soacra mea a răspuns imediat: "Sunt gata." Când să intre în confesional, socrul meu i-a spus: "Lasă-mă să intru înaintea ta." S-a întâmplat ceea ce nu se întâmpla de 50 de ani. Așezați în jurul mesei festive ne-au mulțumit, iar noi i-am mulțumit lui Isus care ne-a ascultat. MM. (Sfântu Gheorghe)

 

Îmi ceri prea mult, Isuse

Un prieten, Angelo, despre care aflu că a rămas fără un loc de muncă, îmi comunică o mare durere: moartea fiicei sale nou-născute. La despărțire am în inimă o singură dorință: să fac ceva pentru el. În ziua următoare primul meu gând a fost: vreau să-i găsesc un serviciu lui Angelo. Printre puținele posibilități într-o țară cu mulți șomeri, îmi vine în minte Carlo, un alt prieten, manager într-o mare întreprindere. Dar ziua care mă așteaptă este atât de intensă încât îmi dau seama că nu voi reuși să iau legătura cu el. În timpul liturghiei mă plâng lui Isus: "Îmi ceri prea mult!" În timp ce mă aflu pe drum spre o persoană care trece printr-o perioadă foarte grea - unul dintre lucrurile prevăzute pentru acea zi - îi încredințez Tatălui ceresc serviciul lui Angelo. Ascult timp de câteva ore, acea persoană care la sfârșit se simte cu adevărat ușurată și mulțumită. Mă întorc acasă: un mesaj. Este de la Angelo: și-a găsit un loc de muncă. E fericit. Și eu la fel. Dar cea de a doua frază a lui mă impresionează: serviciul îl va avea la întreprinderea lui Carlo, managerul, pe care l-a cunoscut pe o altă cale. X.Z. (Italia)

Oraș nou, mai-iun 2004
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire