pregateste pagina pentru tiparire

































 
 FAMILIA 

Mărturii

Inapoi la cuprins 

Știu ce am de făcut

Poate n-o să vă vină să credeți, dar am visat că am rămas fără mamă, că Dumnezeu o luase la sine tocmai acum când am cea mai mare nevoie de ea. Nu sunt chiar atât de mic încât să nu știu ce înseamnă ascultarea de părinți, însă nici prea mare nu sunt ca să mă descurc de unul singur în viață. Am zece ani și nu-mi explic de ce deja m-am săturat de grijile exagerate ale mamei. Mereu îmi spune să am grijă ce fac, să fiu cuminte la școală, să nu-mi uit rugăciunile de dimineață și de seară, să nu mă bat cu alți copii și să-i respect pe toți cei care sunt mai mari ca mine. Toate acestea mi se repetă atât de des încât, de multe ori, îmi zic că sunt suficient de mare și știu ce am de făcut și, bineînțeles o supăr pe mama. Un vis însă m-a derutat. Se făcea că eram singur la părinți. Mama adormise iar eu așteptam zadarnic să se trezească. La întoarcerea tatălui de la serviciu i-am povestit cum mamei îi spusese cineva că mă auzise înjurând, ceea ce eu am negat și după asta mamei i se făcuse rău, s-a așezat pe pat de unde nu a mai vrut să se mai ridice. Tata nu a făcut altceva decât să constate că mama murise. Am văzut apoi lume multă îmbrăcată în negru. Cu toții plângeau în timp ce eu continuam să aștept trezirea mamei. După înmormântare nu mă preocupa absolut deloc educația pe care mi-o dăduse. Am devenit atât de insuportabil, încât toți cei din jur mă marginalizau și mă arătau cu degetul. Relele au început să se țină lanț de mine. Mereu eram considerat singurul vinovat și cu toate acestea continuam să cred că toți cei din jur au ceva cu mine. Nu mai respectam pe nimeni, nici chiar pe tata. Consideram că întrucât era zilnic la serviciu îmi pot permite orice. Ajunsesem copilul nimănui, fără mamă, cu un tată care nu-și găsea timp pentru mine și cu o reputație din ce în ce mai proastă în ochii acelora care mă întâlneau.

Într-un târziu am început să-mi amintesc de sfaturile mamei. Doream nespus de mult s-o ascult, așa cum făceam când eram mai mic și voiam s-o văd cât este de mândră de fiul ei. Știam că s-ar fi bucurat dacă aș fi ascultat mereu de sfaturile ei. În fond, nu mi-a cerut mare lucru: să fiu cuminte, să mă rog, să fiu respectuos, cred că nu-i atât de greu să le pun în practică. Dar mama murise din cauza mea. S-a supărat poate când i s-a spus că am înjurat. Sigur că nu aș fi vrut să-l supăr pe Dumnezeu, acum, oricum nu se mai putea face nimic. Ea era deja acolo la Dumnezeu și se ruga pentru mine, iar rugăciunea i-a fost ascultată.

La ora 7.00 dimineața m-a trezit un sărut pe frunte și cine credeți că era? Mama, cea pe care eu o visasem. M-a trezit și mi-a zis: "Bună dimineața, dragul meu, trezește-te, roagă-te și mănâncă și apoi să mergi la școală". Era tot ce mi-ar fi trebuit să cred că e doar un vis și așa a fost. Gestul și cuvintele mamei din acea dimineață mi-au fost ca o lecție pentru viață. Acum știu ce am de făcut, o voi asculta pe mama și-l voi ruga pe bunul Dumnezeu să o țină cât mai mult în viață. Cât de mult te iubesc mamă în urma acestui vis! Dacă aș ști că un cuvânt urât din partea mea te-ar supăra atât de tare încât să nu te mai trezești ca în vis, nu l-aș pronunța niciodată.

Te iubesc mamă și-i mulțumesc lui Dumnezeu că ești mama mea. Îți promit că te voi asculta totdeauna. Da, mamă de acum știu ce am de făcut. (Onuț, Huși)

Pagină realizată de pr. Felician Tiba

Lumina creștinului, martie 2001
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire