pregateste pagina pentru tiparire

































 
 FAMILIA 

Mărturii

Inapoi la cuprins 

Nu vreau s-o pățească și alții

Am crescut la bunica, într-una din localitățile frumoase ale Moldovei. Părinții erau plecați peste hotare, iar eu am rămas singură, fără sprijin, exact atunci când aveam mai mare nevoie. Am făcut în trei locuri școală, dar nicăieri nu am reușit să am rezultate strălucite. Am terminat opt clase, dar nu am dat examen de capacitate, că bunicul meu de-al doilea a zis că ce-mi trebuie școală.

Un unchi mai de departe m-a întrebat dacă vreau să merg și eu în străinătate, ca să nu mă mai cert cu bunicul și să am și eu un serviciu. Mi-a zis că pot să lucrez în Grecia, la restaurant sau ca baby-sitter sau ca femeie de serviciu. A avut grijă să-mi spună că nu trebuie să zic nimic bunicii, așa că m-am ținut de cuvânt și n-am vorbit cu nimeni. Am spus da, numai ca să scap de acolo. Am plecat la Timișoara și am trecut ilegal granița în Serbia, ne-am dus la Pancevo, apoi în alt oraș cu autocarul. Am stat două zile într-o casă nou făcută, am dormit pe jos, iar în a treia zi am trecut ilegal în Macedonia. Am stat ascunși într-un beci, că eram la 500 de metri de graniță. În a șaptea zi, dimineața, au venit doi bărbați grași, patronii unui bar... Ne-au îngrămădit într-o mașină și am văzut pe geam cum patronul a aruncat un teanc de bani călăuzei. Atunci mi-am dat seama că am fost vândută. Ne-a dus într-un bar și când am intrat, am văzut bara de striptease. Ne-a zis: "Hai, dezbrăcați-vă și la lucru". Un singur client am avut, pe toți ceilalți îi refuzasem, dar dacă îl refuzam și pe acela, puteam să fiu moartă acum. Acolo unde stăteam, sub dușumea, era o fată îngropată, împușcată de patron. În a zecea seară a venit poliția, ne-a ținut două nopți la închisoare, ne-au dus la ambasada din Skopje, ne-au făcut pașapoarte consulare și am venit acasă. Omul care m-a vândut mi-e unchi. Am avut încredere în el. Am aflat după aceia că mai vânduse fete de vârsta mea... Când mă gândesc, totul a pornit de la un vis, acela de a deveni cineva și eram bucuroasă că plec...

Aceasta este experiența mea tristă pe care v-am împărtășit-o pe scurt pentru ca nimeni să nu mai pățească ce am pățit eu.

Dragi părinți, nu vă lăsați copiii sub îngrijirea altora, iar voi, copii, atenție. Voi, fetelor, fiți și mai atente! Aveți grijă cu cine vorbiți, ce gânduri are și unde vrea să ajungă. Nu vă lăsați copleșite de tot felul de promisiuni, mai ales astăzi când emigrarea a luat proporții. Dacă cineva vă promite că vă asigură un loc de muncă în Occident sau în altă parte a lumii, că veți lua circa o mie de dolari pe lună, că după două, trei luni vă veți putea întoarce, și mai ales că nu trebuie să plătiți nimic, că totul e asigurat, nu cădeți în plasă. Cu siguranță vi se întinde o cursă. Abia acum mi-am dat seama că Dumnezeu m-a creat persoană umană, nu o simplă marfă, care poate costa în funcție de cât vrea traficantul...

Pe mine m-au lăsat părinții atunci când trebuia să-i am lângă mine. Nimeni nu poate înlocui o mamă sau un tată, indiferent cine ar fi și cum ar face-o. Voi, fetelor, nu vă lăsați purtate de visuri și de promisiuni deșarte. Ca să fii om adevărat se ajunge printr-o muncă asiduă. Atenție cu cine vorbiți!

(Maria - 16 ani, caz preluat de la Simpozionul "Traficul de ființe umane distruge mii de tinere în fiecare an", Piatra Neamț, 8-9 mai 2003)

Pagină realizată de pr. Felician Tiba

Lumina creștinului, august 2003
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire