pregateste pagina pentru tiparire

































 
 FAMILIA 

Mărturii

Inapoi la cuprins 

Rugăciunea unei mame

Cât sunt de fericită, Doamne! În ziua în care fiul meu, preot, celebrează pentru prima dată sfânta Liturghie în comunitatea din care a plecat, nu pot să fiu altfel decât fericită. Îmi amintesc că atunci când l-am adus pe lume era tare firav. Medicii chiar m-au avertizat să fiu atentă. Un timp mi-a fost teamă că o să-l pierd, dar nu a fost așa. Tu aveai un alt plan cu el. Îl voiai pentru tine, de aceia mi l-ai lăsat.

Au urmat, Doamne, anii copilăriei. Abia acum înțeleg de ce mi l-ai salvat de acea boală pe care a avut-o pe la vârsta de șapte ani. Odată, venind de la școală, l-am auzit spunând o vorbă tare urâtă. O auzise de la vreun coleg și atunci ai intervenit din nou prin mine, Doamne. Știu că l-am mustrat spunându-i că Dumnezeu se supără tare de tot dacă mai repetă această vorbă. Și nu a mai repetat-o niciodată. Crescuse deja ceva mai mare când m-a întrebat odată ce înseamnă să fii îndrăgostit. I-am spus că va înțelege mai târziu, trebuie doar să mai aștepte. Altădată, cunoscându-l mai îndeaproape pe preotul din comunitate, mi-a spus că se face preot. Chiar a insistat spunând că dacă nu-l las nu mai învață la școală. Știam că e un copil bun și că va continua să învețe, chiar dacă nu-l lăsam să se facă preot. M-a impresionat la el un lucru. Avea vreo 12 ani. De fapt, tu, Doamne știi mai bine când s-a petrecut aceasta. Pe atunci, câțiva tineri din comunitatea noastră, care erau deja la seminar, întorcându-se în vacanță, au venit într-o zi la sfânta Liturghie, așa cum, de altfel, o făceau zilnic. Erau altfel decât ceilalți tineri. În biserică aveau un loc al lor, loc căruia noi îi spuneam "banca seminariștilor". În acea zi, fiul meu a mers cu două ore înainte de a începe sfânta Liturghie și s-a așezat în "banca seminariștilor". Pentru el, acela a fost momentul de vârf al hotărârii pe care o luase de a se face preot. După sfânta Liturghie mi-a zis: "Știi mamă, m-am simțit atât de fericit în acea bancă! Vreau să merg la seminar. După doi ani a mers la seminar și astăzi, după alți zece, este preot. Ca mamă, știu, Doamne că nu i-a fost ușor în acești ani. De când a intrat în seminar și până astăzi, când este preot, inima mea a bătut o dată cu a lui. Parcă simțeam când îi este greu, când are de susținut examene, când se îndoia de ceea ce făcea și acum îi simt bucuria și fericirea pe care o are fiind preot. Cine te mai înțelege, Doamne! Ce ai găsit la fiul meu, că l-ai vrut preot, nu știu! Ceea ce știu e că sunt tare fericită și aș vrea ca această fericire să o aibă toate mamele, chiar dacă nu toate sunt învrednicite să aibă parte de un fiu preot.

Acum, în ziua primei lui sfinte Liturghii, te rog, Doamne, ca mamă a acestui preot, să-l ajuți să fie preot bun și sfânt. Să nu uite niciodată că fără jertfă nu există slujire adevărată. De acum, e rândul meu să-l ofer Bisericii. Sunt fericită că pot s-o fac. Fă ca sfânta Liturghie a primiției să fie pentru el ca prima lui Liturghie, ca ultima lui Liturghie, ca unica Liturghie și așa să le celebreze pe toate celelalte. Mulțumesc, Doamne, mulțumesc! (Margareta)

Pagină realizată de pr. Felician Tiba

Lumina creștinului, iulie 2003
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire