pregateste pagina pentru tiparire

































 
 FAMILIA 

Mărturii

Inapoi la cuprins 

A fost Paști și în sufletul meu

Sunt multe persoanele care, astăzi, din cauza situației economice din țară, sunt nevoite să ia calea exilului și să-și câștige existența în țări pe care altădată le puteam localiza doar pe hartă. E un fenomen pe care îl știm cu toții și a cărui efecte sunt din ce în ce mai nefaste, cea mai influențată în sens negativ rămânând familia. Dacă e un fenomen normal, cât va dura și până unde se va ajunge, nu știm, un singur lucru e sigur, din acest motiv, în multe dintre familiile noastre au început să apară probleme.

Din unele familii este plecată soția, din altele soțul; altele au plecat cu totul; sunt copii care au rămas cu bunicii sau cu cineva străin, unii fără mamă, alții fără tată. Unii copii au rămas singuri la vârsta când aveau cea mai mare nevoie de un sprijin. Însă aspectul negativ al acestui exod spre țările unde se trăiește mai bine nu este doar cel privitor la copii, ci și cel privitor la soți. Pleacă soția și "uitând de unde a plecat", nu se mai întoarce la soț, dar și invers, pleacă soțul și uită de cei rămași acasă. "Ceea ce Dumnezeu a unit, banul desparte!" Nu e o constatare, ci o realitate, una pe care am experimentat-o pe pielea proprie.

Fac parte dintr-o comunitate catolică din Dieceza de Iași. Și eu, din cauza lipsurilor, am ajuns la concluzia că trebuie să merg într-o altă țară, de unde, atât cât se va putea, să întrețin familia rămasă acasă. Soția a rămas acasă împreună cu cei cinci copii pe care mi i-a dat Dumnezeu. Ajuns acolo unde mi-am propus, am găsit imediat de lucru și banii au început să se adune. Trimiteam și acasă, mă întrețineam și eu, dar la un moment dat, probabil într-un moment de rătăcire sufletească, mi-am zis că nu are rost să mai continui așa. Am rătăcit până acolo încât vreo trei ani nu am mai dat nici un semn de viață. Îmi găsisem deja pe cineva cu care aveam de gând să-mi refac viața, dar... nu a mers. Mă chinuia ideea că acasă aveam șase persoane pentru care eram direct responsabil. O istorie de circa douăzeci de ani nu se putea termina atât de ușor. Banii și traiul ușor îmi orbise vederea sufletului. Vedeam doar ceea ce îmi aducea avantaj imediat. Rugăciunea, de mult nu-mi mai spunea mare lucru. Cele promise în ziua căsătoriei, au rămas undeva în istorie, dar nu în sufletul meu. Ceea ce m-a adus în această stare a fost doar ideea unui trai mai bun. Sărbătorile, cele care altădată, îmi aduceau atâta fericire în familie, au devenit și ele simple ocazii de destindere. Lipsa lui Dumnezeu din suflet, m-a condus la ruină. Din dorința de a-mi petrece timpul liber cât mai recreativ posibil, am aflat că într-una din țările învecinate țării în care mă aflam, o dată la câțiva ani are loc punerea în scenă a patimii și învierii lui Isus. Nu puteam pierde un astfel de eveniment, dar nu din credință, ci din curiozitate. Am luat-o pe cea cu care hotărâsem să-mi refac viața și am pornit. Acolo însă aveam să întâlnesc altceva. În așa fel s-a jucat patima și învierea lui Isus, că nici cea mai împietrită inimă nu putea rămâne indiferentă, mai ales că pe mine mă privea în mod direct. Nu mai puteam continua astfel. Ajuns înapoi, în țara în care mă hotărâsem să rămân, am găsit o scrisoare de la soție în care îmi amintea că se apropie Paștele. Mă ruga să nu uit timpul petrecut împreună, să nu uit că Dumnezeu e deasupra, să revin la familie, să mă întorc în țară, să refac tot ceea ce am stricat în acești ani. Și sceneta și scrisoarea m-au dat peste cap. În sufletul meu a început să încolțească remușcarea față de tot ceea ce greșisem. Într-o zi m-am hotărât să pun punct la totul și m-am întors acasă. Aici, doar atât pot să spun: a fost cu adevărat Paștele. (Anton)

Pagină realizată de pr. Felician Tiba

Lumina creștinului, aprilie 2003
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire