pregateste pagina pentru tiparire

































 
 FAMILIA 

Mărturii

Inapoi la cuprins 

Nu pot și gata!

Nu poți cere de la semenul tău imposibilul, așa cum cred că nici Dumnezeu nu cere de la noi imposibilul. În ceea ce mă privește îmi pot permite să încerc totdeauna partea de sus a posibilului, chiar dacă pentru mulți rămâne în continuare imposibil. Când iubești cu adevărat, totul este posibil.

La această concluzie am ajuns, nu cu mulți ani în urmă, când, deși mai aveam doi copii, am luat sub îngrijire materială încă unul. Era o fetiță de numai opt luni pe care mama o părăsise în spital. Era cu mult sub greutatea normală, dar m-a cucerit cu fața ei, care, deși puțin sensibilă, ascundea sub ea o fetiță puțin brunetă, dar cu mari speranțe. M-am gândit că unei fetițe brunete îi va sta bine pe

lângă cele două blonde ale mele. Am făcut documentația necesară și a venit momentul să o iau acasă și să o introduc în familia mea. Ai mei o așteptau cu nerăbdare, dar și cu o oarecare suspiciune. "Cine este mama adevărată? De ce o fi părăsit-o? Dacă a părăsit-o pentru că avea vreo boală incurabilă?" Acestea erau câteva din întrebările care au generat această suspiciune. Cât privește sănătatea, medicii m-au asigurat că totul este în ordine: greutatea mică se datora lipsei laptelui matern, iar mama adevărată, știam că are 24 de ani, o cheamă Ionela și nimic mai mult. Părăsise spitalul și copilul la trei zile după naștere. Între timp micuța a început să se simtă bine în familia noastră. Cu toții o iubeam și uneori ne certam pentru că fiecare ar fi vrut s-o țină câte puțin în brațe.

Într-una din zile am fost sfătuită să-i fac un test HIV și... consternare generală, fetița era infectată cu acest virus. Bineînțeles, prima reacție a celor din familie și a prietenilor a fost aceea de a o abandona. Dar cum aș fi putut s-o fac? Ar fi fost marginalizată pentru a doua oară și cred că definitiv. Nu puteam să procedez astfel. Inima mea de mamă îmi inspira altceva. Simțeam că o iubesc și mai mult, ba chiar mult mai mult ca înainte și mi se părea o nedreptate s-o abandonez. Am căutat să-mi schimb mentalitatea. Era singura soluție, pentru că, nu fetița era vinovată de boala ei, ci eu m-aș fi făcut vinovată că nu am înțeles-o. Încet, încet m-am documentat asupra acestei boli și știu că nu se poate contacta atât de ușor. O iubesc pe micuța mea fetiță, o iubesc și nu pot s-o abandonez, nu pot și gata! (Maria)

Pagină realizată de pr. Felician Tiba

"Experiența însăși a comuniunii și participării, care caracterizează viața zilnică a familiei, reprezintă prima și fundamentala contribuție pe care familia o aduce societății. Relațiile dintre membrii societății familiale sunt inspirate și dirijate de legea «gratuității» care, respectând și favorizând în toți și în fiecare demnitatea personală ca pe unicul titlu de valoare, devine primire cordială, întâlnire și dialog, disponibilitate dezinteresată, slujire generoasă, solidaritate profundă. Astfel, promovarea unei autentice și mature comuniuni a persoanelor în familie devine prima școală de sociabilitate, de neînlocuit, exemplu și stimul pentru cele mai ample raporturi comunitare, pentru învățarea respectului, dreptății, dialogului și iubirii. În acest mod, așa cum au amintit și părinții sinodali, familia constituie locul nativ și instrumental cel mai eficace al umanizării și al personalizării societății, pentru că ea colaborează într-un mod original și profund la edificarea lumii, făcând posibilă o viață tot mai umană, mai ales, apărând și transmițând viața cu virtuțile și valorile ei. Așa cum ne învață Conciliul Vatican II, în familie «diferitele generații se întâlnesc și se ajută reciproc pentru a ajunge la o înțelepciune umană mai completă și pentru a acorda drepturile persoanelor cu alte exigențe ale vieții sociale»". (Familiaris consortio, nr. 43).

Lumina creștinului, februarie 2001
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire