pregateste pagina pentru tiparire

































 
 FAMILIA 

Mărturii

Inapoi la cuprins 

Cât de sublim este...

Am fost de mai multe ori martora unor evenimente la a căror bază erau preoții. Liturghii cu predici mișcătoare, cateheze deosebit de interesante, întâlniri ocazionale, toate acestea și multe altele am observat că pe unii îi impresionează până la lacrimi, pe alții nu-i impresionează, dar știu că și-au făcut datoria, iar pe unii, ce-i drept foarte puțini, nu-i interesează mai deloc ceea ce face preotul. Dar cea mai mișcătoare imagine pe care am putut s-o văd odată a fost la o sfântă Liturghie, în timpul predicii. Lângă mine o femeie lăcrima, dar o făcea atât de discret, încât nu ar fi zis nimeni că plânge. Era o femeie de vreo 60 de ani, trecută de mult de vârsta la care frumusețea era pe locul întâi. Acea femeie asculta cu nesaț cuvintele preotului, se minuna oarecum în inima ei, iar lacrimile continuau să cadă. Așa a petrecut întregul timp cât a durat predica, apoi s-a mai liniștit, dar avea o față atât de senină încât ai fi crezut că trăiește într-o altă realitate. Personal, m-a mișcat atitudinea ei. La sfârșit am așteptat-o și în marea mea curiozitate am întrebat-o despre cele întâmplate în timpul sfintei Liturghii. Mi-a spus că preotul care a celebrat Liturghia și a predicat era tocmai fiul ei, unul pentru care a suferit enorm de mult, dar pe care Dumnezeu l-a învrednicit să ajungă preot. "Când s-a născut era sub greutatea normală. Medicii și chiar cei mai apropiați nu-i dădeau nici o șansă. «E rahitic», spuneau medicii. «Să-l ajute Dumnezeu să trăiască, dar nu cred», spuneau unii dintre prietenii de familie. Și Dumnezeu l-a ajutat, chiar dacă a fost foarte greu. Crescând ceva mai mare, a rămas fără tată. Astfel, el a trebuit să ocupe pentru restul familiei postul de tată. Când mi-a spus că vrea să meargă la seminar m-am bucurat mult, dar în același timp îmi era teamă că nu va face față. Îl știam o fire timidă și bolnăvicioasă. Dar viața de seminar l-a schimbat. Din copilul timid a devenit puțin câte puțin un tânăr curajos și chiar și din punct de vedere al sănătății nu a mai avut probleme. Acum are câțiva ani de când este preot și sunt mândră de el". Sfințirea lui ca preot și prima Liturghie în comunitatea din care provine au fost pentru mine momente deosebit de înălțătoare.

Am rugat-o apoi să-mi spună secretul trăirilor din timpul sfintei Liturghii. "Ca mamă de preot, viața de credință este altfel. Fizic nu sunt cu nimic deosebită de celelalte mame, dar în suflet este ceva care ne diferențiază. Personal, ori de câte ori particip la sfânta Liturghie, fie că este celebrată de fiul meu, fie de un alt preot, mă gândesc la rolul sfintei Fecioare Maria în viața lui Isus. Ea a fost mama lui, l-a născut ca om, l-a îngrijit și l-a educat. Momentul în care sfânta Fecioară îl oferă pe Isus la templu pentru mine are o însemnătate deosebit de mare. Îmi amintește de momentul în care fiul meu și-a exprimat dorința de a merge la seminar, iar eu i-am spus: Dacă Dumnezeu te vrea preot, eu te ofer. Aici este secretul trăirii mele de la sfânta Liturghie. Cât de frumos este să fii mamă de persoană consacrată, mai ales de preot! Dar câtă suferință, câte lacrimi, câtă jertfă până în veșnicie, de aceea încerc să trăiesc fiecare Liturghie așa cum se cuvine unei mame de preot. Preotul, cel care îi împrumută trupul său lui Isus, este în Isus; este în cazul fiului meu o parte din mine. În el sunt și eu, mama lui, cea care i-am dat din trupul meu. Acolo, la sfânta Liturghie el este un alt Cristos, acolo în mijlocul oamenilor, ca mamă a lui, eu încerc să joc rolul sfintei Fecioare. Cât de sublim și în același timp cât de greu este"! (Margareta)

Pagină realizată de pr. Felician Tiba

Lumina creștinului, iulie 2002
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire