pregateste pagina pentru tiparire

































 
 FAMILIA 

Mărturii

Inapoi la cuprins 

De ce n-am stat?

"Binecuvântează, Doamne, casa în care noi intrăm și revarsă peste dânsa haruri multe, te rugăm". Acestea sunt cuvintele pe care an de an le-am auzit din gura păstorilor noștri atunci când veneau cu binecuvântarea caselor. Am spus că le auzeam, dar nu de acolo de unde s-ar fi cuvenit să le aud, ci, poate o să râdeți, dar aceasta e realitatea, le auzeam din podul casei. Da, nu am stat niciodată de când sunt căsătorit, până anul acesta, să primesc preotul cu binecuvântarea casei.

Îmi era frică, dar nu știu de ce. Prezența preotului în casă mă depășea. Ideea că trebuie să-l aștept cu lumânarea aprinsă, să stăm în genunchi atunci când vine, mă îngrozea. Frica pe care o invocam atunci când era vorba de un astfel de eveniment s-a transformat, puțin câte puțin, în invidie. Nu puteam să suport ca altcineva să fie primit mai bine decât mine în casa mea. Era și acesta un orgoliu al meu. Inițial, eram hotărât că nu vreau să văd picior de preot în casa mea, dar l-am acceptat de ochii vecinilor, în fața cărora m-aș fi făcut de rușine dacă nu-l primeam. Ei oricum nu știau că eu nu sunt prezent. Era casa mea și nimeni nu avea voie să hotărască ce trebuia să fac. Insistențele soției s-au transformat, de multe ori, în adevărate scandaluri. De acolo din pod, pentru că auzeam tot ce se discuta, mă mira modul în care soția motiva lipsa mea, chiar dacă preotul spunea că nu am fost nici anul trecut și nici măcar nu mă cunoaște. De altfel, soția știa că după plecarea preotului va rămâne tot cu mine, de aceea nici nu avea curajul să spună adevărul. Cât de nesocotit am putut să fiu! De fapt, ce rău ar fi putut să-mi facă preotul? Într-un an, îmi amintesc că, ascuns fiind, am dat peste niște coșuri din pod și s-a făcut un zgomot atât de mare, încât preotul a întrebat-o pe soție ce se întâmplă. Dacă ar fi recunoscut, nu știu ce m-aș fi făcut, dar, fiind parcă în gând cu mine, a spus că e zăpada de pe casă care cade. Firește, i-am spus că s-a descurcat bine, ceea ce era și adevărat. Ultima dată când m-am ascuns, și aceasta a fost acum doi ani, în timp ce preotul se ruga împreună cu cei din casă, mi-a venit o idee. Mi-am spus că la anul voi sta, ba mai mult, îl voi întâmpina eu cu lumânarea aprinsă, dar îi voi cere să-și motiveze prezența în casa mea. Mă gândeam că așa-zisa binecuvântare a casei nu ține. Voiam o motivație mai serioasă. Acum râd de ceea ce era în mintea mea atunci, dar aceasta este realitatea. A venit și momentul pe care îl așteptam. Eram hotărât ca de data aceasta din două cuvinte, să-l "desființez", dar nu a fost să fie așa. Când mi-a călcat în curte și împreună cu cei ce îl înconjurau au început să cânte: "Binecuvântează, Doamne, casa în care noi intrăm...", m-a dezarmat. Ba, mai mult, după terminarea rugăciunii, la care soția și copiii au răspuns impecabil, mi s-a adresat spunându-mi că îi face plăcere să mă cunoască, de mult dorește să mă vadă și mă felicita pentru primirea creștinească pe care i-o făcusem. Cât despre modul deschis și vesel cu care mi se adresa, ce să mai spun? M-a captivat! Dacă până atunci îl vedeam ca pe un intrus în propria mea casă, ca pe un fel de funcționar care vine să strângă impozitul, acum nu numai că îmi înțelegeam familia pentru primirea respectuoasă pe care i-o făcea, dar îmi reproșam atitudinea pe care am putut s-o am până atunci. Acel om a venit în numele lui Dumnezeu și a făcut-o în fiecare an, iar eu, tot în fiecare an, mă ascundeam de binecuvântarea lui Dumnezeu pe care o primeam prin el, prin acel preot pe care eu l-am descoperit acum ca fiind atât de "simpatic". La plecare mi-a spus că vrea să mă mai vadă, iar dacă voi fi perseverent mă va coopta în comitetul bisericesc. Nu știam ce înseamnă, dar mi-a plăcut propunerea, așa că am acceptat-o. Astăzi sunt în comitetul bisericesc și cânt și eu: "Binecuvântează, Doamne, casa în care noi intrăm...". Oare de ce m-am ascuns până acum? (Vasile)

Pagină realizată de pr. Felician Tiba

Lumina creștinului, februarie 2002
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire