pregateste pagina pentru tiparire

































 
 FAMILIA 

Mărturii

Inapoi la cuprins 

Sunt pe picioarele mele

Îmi plac enorm de mult glumele de bun gust. Îmi place să le spun, dar să le și ascult, îmbogățindu-mi astfel colecția cu altele noi, pe care la rândul meu să le folosesc în compania altora. Suntem oameni și cred că o glumă bună prinde bine în orice împrejurare a vieții. Așa am prins una pe care odată, de mult, am văzut-o la televizor și care suna cam așa: "Tot spun unii că atunci când bei te doare ba stomacul, ba ficatul, ba faci nu știu ce complicații și până la urmă «te duci». Dar eu, eu de când beau nu mai am nimic, nu mai am nici casă, nu mai am nici masă, soția și copiii m-au părăsit și chiar că sunt pe punctul de «a pleca»." Ce să spun? Mi-a plăcut enorm de mult, dar dacă pe altele le spuneam imediat altora, aceasta m-a pus pe gânduri, pentru că eu însumi mă regăseam în această situație.

Am început să beau pentru prima dată înainte de armată. Îmi amintesc că în ziua dinaintea plecării spre locul unde aveam să-mi desfășor stagiul militar m-am îmbătat pentru prima dată în viața mea. A fost oribil. Totul se învârtea în jurul meu. Nu știu de ce, dar mi se părea că toți aveau ceva cu mine, inclusiv mama care îmi spunea mereu să merg să mă culc pentru că nu mai sunt eu însumi. Nu puteam să înțeleg, de ce să mă culc, dacă nu-mi era somn. Și pentru că tot insista, i-am spus hotărât și nervos să mă lase în pace, altfel... Așa a decurs prima mea beție și să fiu sincer m-am simțit cel mai mare laș din lume. Cu toate acestea, nu m-am oprit aici. De multe ori, armata, timpul de după armată și acum viața de familie nu au fost altceva decât treceri de la o beție la alta. Cât eram necăsătorit, cel mai mult a suferit mama, iar acum, de când sunt căsătorit, au suferit soția și copiii. Nu suportam să aud din partea soției îndemnuri de genul: "Nu mai bea pentru că ești o rușine pentru copii, că te râde lumea, că nu mai avem cu ce să-i îmbrăcăm, că nu mai avem ce să le dăm de mâncare și, mai ales, nu mai bea că o să te îmbolnăvești într-o bună zi". Consideram că e viața mea și că fac ce vreau cu ea. Este inutil să mai spun cât de violent am devenit și ce imagine de om dur mi-am făcut printre prieteni și mai ales printre vecini.

Cât privește biserica sau viața de rugăciune, eram convins că acestea sunt pentru oamenii care nu au ce face și chiar mă irita faptul că mereu soția și copiii mei plecau acolo, iar seara îi auzeam rugându-se. Astăzi știu de ce au făcut-o, atunci nu știam și nici nu voiam să știu. A venit însă acea zi, cu acea emisiune de divertisment de la televizor, cu acea glumă care m-a pătruns și pentru care mai întâi am râs, dar care apoi m-a pus pe gânduri. Dacă aș fi continuat să beau în ritmul de până atunci, astăzi, chiar că nu aș mai fi avut nimic; poate nici sănătate, nici familie și, ce este mai important, mi-aș fi pierdut chiar și viața și de ce nu, mântuirea. O clipă de răgaz, o glumă și cu siguranță rugăciunile soției și ale copiilor m-au trezit la realitate. Și câți mai sunt astăzi cei care ar trebui să se trezească! Mă gândesc mereu cât de neinspirat am putut să fiu! Credeam că alcoolul îmi rezolvă toate problemele vieții, dar mai mult mi le încurca. Sunt bune glumele, este bună insistența în rugăciune mai ales a celor care suferă din acest punct de vedere, dar mai bună este atitudinea de om vertical înaintea celorlalți oameni și a lui Dumnezeu. Fiți bine dispuși, dar nu beți. Nu lăsați alcoolul să vă maltrateze familia. Nu are nimeni nici o vină. Tu, tu care ești în cauză învață din experiența mea, învață din greșelile tale. Cred că acum sunt și eu pe picioarele mele și știu ce spun.

Pagină realizată de pr. Felician Tiba

Lumina creștinului, ianuarie 2002
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire