pregateste pagina pentru tiparire

































 
 FAMILIA 

Manualul mirilor
achizitionare: 14.05.2002; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior XIV. MIJLOACE NEPERMISE DE PLANIFICARE A FAMILIEI

Mijloacele nepermise pentru reglementarea nașterilor sunt: sterilizarea, avortul și orice metodă care împiedică conceperea copilului.

 

Avortul

Deoarece despre sterilizare am vorbit deja într-un capitol anterior, să vedem care este poziția Bisericii față de avort. Biserica a considerat întotdeauna avortul ca fiind o crimă adevărată. Dar este avortul o crimă sau nu? Privind lucrurile numai din punct de vedere biologic ne dăm seama ușor că este o crimă deoarece este distrugerea unei vieți omenești. Știința biologică cea mai avansată ne arată limpede că viața omului începe în momentul conceperii, în momentul fecundării, adică în momentul întâlnirii ovulului și spermatozoidului, se pun în mișcare o serie de mecanisme (care se vor chema viață) care nu se vor opri decât la moartea individului.

E complet falsă afirmația că embrionul din sânul mamei este doar o grămadă de celule, de țesut matern, e un parazit pe seama unei persoane libere să-l accepte sau nu.

În momentul conceperii copilul primește sexul propriu, toate caracteristicile fizice și orientările psihologice; acest moment este ora zero a primei sale zile. În fiecare moment organismul care se dezvoltă primește o nouă caracteristică ce ține de ființa umană; căci dacă copilul înainte de naștere nu este om, cărei specii vii îi aparține? E pește? Sau poate maimuță?

Desigur că în sânul matern copilul are o evoluție care cuprinde mai multe etape, dar de la o etapă la alta nu este o trecere brutală, nu e o diferență de natură, ci numai de vârstă. Și după naștere, în perioada pubertății, copilul suferă transformări la fel de importante ca și în sânul matern; dar pentru aceasta nu putem pretinde că înaintea acestor transformări copilul nu aparține speciei umane și ca atare până la vârsta pubertății avem dreptul să-l ucidem.

Există un moment precis în care bobul de grâu nu mai este bob de grâu, ci este deja spic? Nici nu se poate spune că la începutul evoluției în sânul mamei copilul e un parazit care poate fi respins. Știm că parazitul are o natură diferită de aceea a ființei pe care se află; însă copilul din sânul mamei aparține aceleiași specii ca și mama.

Privind lucrurile din punct de vedere religios, în momentul conceperii Dumnezeu creează un nou suflet; din acest moment Dumnezeu consideră noua ființă umană ca fiind capabilă de un destin veșnic.

Biserica nu și-a modificat niciodată atitudinea cu privire la avort. Iată câteva mărturii:

"Să nu ucizi nicicum un copil prin avort și să nu-l asasinezi odată născut" (Didahe, primul catehism creștin, sec. I).

"Femeile care folosesc mijloace pentru a provoca avort comit crime și vor trebui să dea seama de avort în fața lui Dumnezeu" (Atenagora, sec. II).

"În ceea ce ne privește, omuciderea fiindu-ne interzisă o dată pentru totdeauna, nu ne este îngăduit să ucidem un copil zămislit în sânul mamei... Este o crimă anticipată a-l împiedica să se nască și puțin importă dacă i se smulge sufletul deja născut sau dacă îi este distrus în momentul în care se naște. E un om deja, ceea ce trebuie să devină un om, așa cum orice fruct este deja în germen" (Tertulian, sec. III).

"O veche lege excludea din Biserică femeile care comit avort, până la sfârșitul vieții. Voind să fim mai umani, hotărâm să li se acorde o pocăință de zece ani" (Conciliul din Ancira, 314).

Papa Sixt al V-lea, în 1588, îi condamnă pe toți aceia care, indiferent cărei categorii sociale îi aparțin, provoacă ei singuri sau prin alte persoane pierderea fătului înainte de maturitate.

Papa Inocențiu al XI-lea, în 1679, condamnă ca scandaloasă și periculoasă în practică poziția unui grup de teologi din Louvain care afirmau: "Pare probabil că fătul atâta timp cât rămâne în uter nu are suflet și că nu primește suflet decât la naștere și prin urmare nu se poate spune că un avort e o crimă".

"Tot ceea ce se împotrivește vieții însăși, orice fel de crimă, genocid, avort,... dezonorează pe cei care săvârșesc aceste lucruri... și insultă grav onoarea Creatorului...

Dumnezeu, stăpânul vieții, a încredințat oamenilor nobila slujire a vieții, iar omul trebuie să o îndeplinească într-un mod vrednic de el; viața trebuie păzită cu o grijă extremă de la concepere; avortul și uciderea copiilor sunt crime monstruoase" (Conciliul al II-lea din Vatican, 7 dec. 1965).

"Trebuie exclusă în mod absolut, ca mijloc admis de reglementare a nașterilor, întreruperea directă a procesului de generare deja început și mai ales avortul direct voit și intenționat, chiar pentru motive terapeutice... Nu este îngăduit, chiar pentru motive foarte grave, să faci răul pentru ca din el să rezulte un bine" (Papa Paul al VI-lea, Humanae vitae, 1968).

 

Anticoncepționalele

Cea mai veche metodă anticoncepțională este aceea practicată de Onan în vechime pentru a evita conceperea și care e condamnată de Biblie (cf. Gen 38, 9-10). Faptul că Onan se "păzea" pentru a nu avea copii nu i-a plăcut Domnului, de aceea Domnul l-a ucis. De aici și denumirea de onanism care se dă acestui păcat.

Astăzi sunt folosite mai mult așa-zisele mijloace științifice - de tip mecanic sau chimic - pe care le propagă în mod fanatic neomalthusianismul. "Biserica Catolică... proclamă sus și tare prin glasul nostru - spune Pius al XI-lea în Casti connubii - că orice uz al căsătoriei în care actul este frustrat, din răutate umană, de puterea sa naturală de procreație se îndreaptă împotriva legii lui Dumnezeu și a naturii și că cei care îndrăznesc să comită asemenea fapte se fac vinovați de păcat grav".

Pius al XII-lea, în discursul amintit către personalul medical, reamintește că orice atentat al soților în săvârșirea actului conjugal sau în dezvoltarea urmărilor sale naturale, atentat ce are loc cu scopul de a-l lipsi de puterea care îi este inerentă și de a împiedica procrearea unei noi vieți, este imoral.

Pius al XI-lea și Pius al XII-lea nu au introdus noi opreliști, ci au repetat doar o condamnare care este prezentă dintotdeauna în toată doctrina și în toată istoria moralității creștine.

Conciliul al II-lea din Vatican reafirmă doctrina tradițională a Bisericii, amintind că "actele înseși proprii vieții conjugale, orânduite conform adevăratei demnități umane, trebuie respectate cu mare considerație".

De altfel, nu numai viața morală este distrusă de practicile anticoncepționale, ci ele sunt în același timp în dauna sănătății fizice și a echilibrului psihologic, după cum demonstrează statisticile și studiile științifice.

Nu e de mirare că Paul al VI-lea, în Enciclica Humanae vitae, după ce a exclus "drept cale legitimă pentru reglementarea nașterilor" avortul și sterilizarea, precizează: "este de asemenea exclusă orice acțiune care, fie înaintea actului conjugal, fie în săvârșirea lui, fie în dezvoltarea urmărilor sale naturale, își propune drept scop ori mijloc de a face imposibilă procreația".

Papa Ioan Paul al II-lea, în călătoria întreprinsă în Statele Unite, în octombrie 1979, a reafirmat doctrina dintotdeauna a Bisericii Catolice cu privire la această problemă, deși conștient că această reafirmare nu este pe placul tuturor, însă o Biserică a lui Cristos care nu ar fi consecventă cu ea însăși nu ar mai fi o Biserică a lui Cristos.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire