pregateste pagina pentru tiparire

































 
 FAMILIA 

Manualul mirilor
achizitionare: 14.05.2002; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior XII. CONTROLUL NAȘTERILOR

Pastorul anglican Robert Malthus a pus cel dintâi problema controlului nașterilor.

Problema cea mai agitată astăzi în lume este problema reglementării sau a controlului nașterilor. Problema în sine nu e greșită, iar încercarea de a o rezolva e vrednică de laudă, dacă e călăuzită de ideea că procreația umană, spre deosebire de cea a animalelor, trebuie să se realizeze la un nivel corespunzător omului, adică nu trebuie lăsată pe seama instinctului, ci trebuie să se desfășoare sub controlul rațiunii, iar pentru un creștin și sub controlul credinței.

La ora actuală însă, prin expresia "controlul nașterilor" se înțelege, în general, acea formă de reglementare a nașterilor voluntară sau obligatorie care, subordonând procreația cerințelor sociale, economice, igienice, rasiale etc. realizează acest lucru cu orice preț fără să țină cont dacă mijloacele folosite sunt bune sau rele.

S-ar putea spune că preocuparea pentru limitarea nașterilor a început cu lucrarea publicată în 1798 de pastorul anglican Robert Malthus, Eseu asupra principiului populației.

Autorul era impresionat de mizeria în care trăia o mare parte din oameni. El avea sub ochi Anglia în anii când începeau să se resimtă efectele sociale distrugătoare ale revoluției industriale.

Căutând cauzele sărăciei, Malthus a ajuns la concluzia că mizeria nu poate fi eliminată prin instituții caritative, prin opere de asistență, prin îmbunătățiri tehnice, prin modificări structurale și altele de felul acesta, deoarece, considera el, e o lege a naturii ca populația să crească într-un ritm mult mai rapid decât mijloacele de trai.

Malthus încearcă să dea chiar și formula precisă a acestei legi: populația crește în progresie geometrică, în timp ce mijloacele de trai cresc în progresie aritmetică. De aici, semnalul de alarmă: o înmulțire excesivă a populației globului ar atrage după sine urmări dezastruoase.

Ce remedii propune Malthus?

Deoarece nu e posibilă creșterea mijloacelor de trai într-un ritm adecvat, nu rămâne altă cale decât aceea de a frâna creșterea populației. În această direcție acționează unii factori naturali ca epidemiile, cutremurele de pământ, războaiele etc., dar, după cum demonstrează trecutul, acești factori nu sunt suficienți. Lor trebuie să li se adauge și alți factori stabiliți în mod liber de oameni. Printre aceștia Malthus menționează doi: amânarea căsătoriei și mai ales înfrânarea soților.

După cum se vede, metodele propuse de Malthus nu sunt greșite. Dar, din păcate, se consideră urmași ai lui Malthus așa-numiții neomalthusiani, care propun orice mijloace pentru împiedicarea fecundației. Neomalthusianismul, propus în 1823 într-o carte a lui Francis Place, a cunoscut o adevărată explozie abia în secolul nostru, luând, mai ales după primul război mondial, proporții impresionante.

Actualmente în fruntea acestei mișcări se găsesc țările anglo-americane, care numără foarte mulți propagandiști fanatici ai anticoncepționalelor. În acest scop s-au organizat asociații, ligi, se tipăresc cărți, ziare și broșuri de informare, se deschid clinici speciale. Fără îndoială că în jurul controlului nașterilor se învârt o mulțime de interese financiare, de afaceriști care produc și desfac pe piață marfa destinată împiedicării procreației. Aceste organizații, ca de pildă British Humanist Association în Anglia sau Mișcarea franceză a Planningului familial în Franța, își găsesc aliați de nădejde în francmasonerie și alte mișcări filosofice și politice care au tot interesul să distrugă familia.

Multe state autorizează desfacerea și practicarea anticoncepționalelor; se evidențiază în acest sens țările scandinave. După război țările bogate au propagat practicile anticoncepționale și în țările sărace sau cu un potențial demografic ridicat. Mai ales în Japonia și în India guvernele au adoptat controlul nașterilor, deși mulți, printre care și Gandhi, s-au opus.

Statisticile arată o scădere bruscă a indicilor natalității ca urmare a propagandei și a autorizării practicilor anticoncepționale. De la anticoncepționale la avort, de la împiedicarea fecundității la uciderea musafirului nedorit nu mai rămăsese decât un pas; astfel încât avortul a fost legalizat, sub anumite condiții, în numeroase țări.

Ne punem mai întâi de toate întrebarea dacă alarma provocată de mult temuta suprapopulare a globului este întemeiată. Dovezile aduse de Malthus au fost de nenumărate ori puse în discuție.

În realitate, atât dovezile lui Malthus, cât și cele inventate de neomalthusiani pentru a da propagandei lor un aspect filantropic și pentru a lăsa impresia că toată campania lor nu urmărește altceva decât binele omenirii, nu rezistă la un examen obiectiv.

Nimeni nu mai crede astăzi în legea lui Malthus. Statisticile cele mai recente ne arată tocmai contrariul: statisticile F.A.O. arată că populația globului crește anual numai cu 1,60% în timp ce produsele agricole cresc cu 4%.

Pe de altă parte, istoria demonstrează că adesea perioade de creștere rapidă a populației au fost urmate de perioade de descreștere.

E drept că populația globului a crescut în ultimele decenii într-un ritm extraordinar. Acest lucru se explică prin progresele pe care le-au făcut medicina și igiena, datorită cărora mortalitatea infantilă a scăzut, iar durata medie de viață s-a prelungit. Dar catastrofele prezise de profeții nenorocirilor nu trebuie să înspăimânte pe nimeni, ele neavând nici o justificare științifică.

După aprecierea oamenilor de știință, numai pe baza posibilităților actuale de producție, pământul ar putea să alimenteze nu 6 miliarde de oameni, cât numără astăzi globul, ci 8 miliarde după Penck, 13 miliarde după Hollstein, 22 miliarde după Ballod și chiar peste o sută de miliarde după Clark. Aceasta având în vedere numai posibilitățile actuale ale planetei noastre. Dar cine ar putea să prevadă posibilitățile viitorului asigurate de o organizare rațională, de noi invenții și descoperiri?

Uscatul formează abia 30% din suprafața globului. Un raport al experților O.N.U. din 29 martie 1968 se întreba: pentru ce în viitor să nu fie exploatat mediul marin care ar putea să devină un furnizor cu posibilități aproape nelimitate în domeniul alimentației?

Apoi, trebuie ținut cont de faptul că din suprafața uscată a pământului sunt cultivate numai terenurile ușor cultivabile; aceste terenuri totalizează doar 30% din uscat. Ce posibilități imense pentru alimentație dacă s-ar depune eforturi pentru ca și restul suprafeței să devină cultivabilă!

Îmbunătățirea tehnicii agricole constituie un factor important în creșterea producției alimentare. Pentru exemplificare: producția medie de grâu în Africa este de 700 kg la hectar, de 1600 în Europa; sau media la orez este de 1200 kg la hectar în Africa, de 4900 în Europa.

O tehnică foarte recentă deschide perspective aproape nelimitate pentru alimentația omenirii; e vorba de așa-numita "hidroponică". Cu ajutorul acestei tehnici se realizează producții agricole - cel puțin la anumite produse - independent de anotimp și chiar de condițiile naturale de teren și de atmosferă. Astfel, de pildă, cu ajutorul acestei tehnici se obține o producție de 30-35 kg de tomate pe metru pătrat, în timp ce în culturile normale nu se obțin decât 4-5 kg pe metru pătrat. Aceleași rezultate excelente s-au obținut experimental pentru mazăre, sparanghel, vinete etc.

Încă un aspect care nu e câtuși de puțin neglijabil: foametea astăzi în lume nu trebuie atribuită atât producției insuficiente, cât pierderilor producției între recoltare și consum; sunt deficiențe în sistemele de tratare, de transport, de conservare. Statisticile F.A.O. ne oferă cifre impresionante: până la 30% din producție se pierde în Africa tropicală; până la 40% în America Latină.

În sectorul zootehnic se prevăd progrese uimitoare prin aplicarea noilor descoperiri ale științei. De exemplu, în Olanda, producția de lapte s-a mărit de șase ori și s-au realizat soiuri de găini care fac câte 300 de ouă pe an.

Din cele câteva exemple pe care le-am prezentat, reiese limpede că alarma neomalthusianilor este neîntemeiată, că omenirea n-are nici un motiv să-și plece urechea la calculele pesimiste ale lui Malthus, ci trebuie să-și deschidă sufletul spre cele mai mari speranțe.

Iar dacă în viitor va continua să existe mizerie și foamete într-o parte sau alta a lumii, cauza va fi aceeași care face și astăzi să fie mizerie și foamete în lume, și anume, nu producția, ci nejusta distribuire a bunurilor. Nu pretinsa zgârcenie a naturii, ci răutatea, egoismul determină în primul rând lamentabilul dezechilibru economic în lumea de azi, la care se adaugă ignoranța și imobilismul tradiționalist care fac unele zone incapabile să-și procure cele necesare pentru trai.

De altfel, chiar făcând abstracție de considerațiile de mai sus, metoda pe care o propune neomalthusianismul în ceea ce privește controlul nașterilor este total anacronică și antimodernă. Tehnica este mândria lumii noastre actuale; cu ajutorul tehnicii omenirea speră să pună toate lucrurile în serviciul omului. Metoda malthusiană e în contradicție cu această speranță; ea exprimă un sentiment de neîncredere, de teamă și de dezertare în fața posibilităților pe care tehnica le deschide în fața omenirii.

"A menține un echilibru economic îndemnându-i pe oameni să fie mai puțin numeroși, înseamnă a-i condamna să nu se dezvolte" (Michel Cepede - FAO). "O gură pe care o hrănești înseamnă două brațe care muncesc. Două brațe care muncesc înseamnă patru guri pe care le hrănești" (Mao Tze-Tung).

La aceste considerații mai adăugăm una care provine din credință: oare omenirea va dura fără sfârșit pe fața pământului? Sau va sosi un moment când Dumnezeu, care este Providență, va înceta să fie Providență pentru oameni? Biserica, bazându-se pe dovezi supranaturale și naturale, a dezaprobat întotdeauna cu fermitate orice încercare din partea autorității civile sau a colectivităților de a reglementa nașterile în spirit neomalthusian și a apărat dreptul fundamental al fiecărui om la căsătorie și la procreație.

E adevărat că o creștere demografică accelerată mărește dificultățile problemelor dezvoltării, numărul populației crescând mai rapid decât resursele disponibile și atunci se ajunge aparent într-un impas. În acest caz tentația e mare de a frâna creșterea demografică prin măsuri radicale.

Desigur că puterile publice, în limitele competenței lor, pot interveni printr-o muncă de informare corespunzătoare și luând măsurile cuvenite, cu condiția ca ele să fie conforme cu exigențele legii morale și să respecte justa libertate a soților.

"Fără dreptul inalienabil la căsătorie și la procreație nu mai există demnitate umană". (Paul al VI-lea - Populorum progressio).
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire