pregateste pagina pentru tiparire

































 
 FAMILIA 

Manualul mirilor
achizitionare: 14.05.2002; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior XI. CASTITATEA CONJUGALĂ

Există pentru soți o virtute a castității conjugale. Ea constă în trăirea vieții intime de căsătorie conform planurilor Creatorului.

 

Respectarea voinței Creatorului

În ultimul timp morala conjugală a suferit și suferă în continuare atacuri numeroase și grele. De aceea autoritatea Bisericii a trebuit să intervină frecvent și energic în această problemă.

Trebuie să recunoaștem că problemele care se prezintă în acest domeniu sunt determinate, cel puțin în parte, de împrejurări și situații obiective, iar soluționarea lor nu este nici simplă, nici ușoară.

Dar aceste probleme devin și mai confuze, și mai complicate din cauza pasiunii care intervine; pasionalitatea ridică o mulțime de alte probleme cu totul lipsite de temei și iluzorii.

Nu există nici un alt sector al vieții mai expus ca acesta violențelor și dezordinilor senzualității; instinctul sexual este patima cea mai oarbă și mai exigentă, care poate fi stăpânită și satisfăcută cel mai greu.

Furtuna hedonismului care bântuie societatea noastră de astăzi e pe cale să înlăture din conștiințele multor creștini normele judecății sănătoase și ale credinței.

Judecata sănătoasă și sinceră ar putea fi o călăuză sigură care să dicteze normele generale în viața conjugală.

Pius al XII-lea observă că pentru indivizii normali și sănătoși, pentru soții cu adevărat creștini, "ar fi suficient în general bunul-simț, instinctul natural și o scurtă instrucție cu privire la principiile clare și simple ale legii morale creștine".

În acest sector, Biserica, în cele mai multe cazuri, nu intervine decât pentru a apăra principiile moralei naturale.

Acest lucru Biserica îl face și în alte domenii, însă, după cum afirma Pius al XI-lea, "dacă acest lucru e adevărat când este vorba de atâtea alte adevăruri de ordin moral, mai presus de toate trebuie spus cu privire la acele adevăruri care se referă la căsătorie, căci atât de ușor pasiunea voluptății reușește să învingă slăbiciunea omenească, să o înșele și să o seducă; cu atât mai mult cu cât observarea legii lui Dumnezeu cere uneori din partea soților jertfe grele și îndelungate" (Casti connubii).

A face să tacă patima, a lăsa să vorbească rațiunea, a asculta ce spune cuvântul lui Dumnezeu, aceste probleme par extrem de complicate și de nerezolvat în ochii tulburi ai pasiunii, dar nu sunt de nerezolvat, deși grele, în ochii senini ai rațiunii luminate de credință.

Există, prin urmare, și pentru soți o virtute a curăției. Enciclica papei Pius al XI-lea cu privire la căsătoria creștină începe tocmai cu aceste cuvinte: Casti connubii - căsătorie curată.

Documentele Conciliului al II-lea din Vatican folosesc expresia "iubire castă". Binele vieții conjugale nu poate fi realizat în întregime "dacă nu este cultivată cu inimă sinceră virtutea castității conjugale".

De fapt, știm că fericirile pe care Cristos le proclamă în Evanghelie nu sunt destinate unor creștini de excepție; ele sunt pentru toți creștinii, însă una din fericiri se referă tocmai la curăție: "Fericiți cei curați cu inima căci ei îl vor vedea pe Dumnezeu" (Mt 5, 8); curați cu inima, nu numai curați cu trupul. Curați cu trupul și cu inima trebuie să fie toți creștinii, chiar și cei căsătoriți, tocmai pentru faptul că necurăția nu stă în săvârșirea actelor intimității conjugale, ci în săvârșirea dezordonată a acestora, în săvârșirea lor contrar propriei lor naturi, ceea ce înseamnă, în fond, o încălcare a legii lui Dumnezeu și a poruncii lui Cristos.

Castitatea conjugală prin care se realizează fericirea evanghelică înseamnă trăirea vieții intime de căsătorie, în care sunt incluse actele conjugale și plăcerile trupului, în spiritul legii universale a creștinismului care este legea dezlipirii inimii. Această lege o aplică sfântul Pavel la căsătorie când spune: "Cei care au soție să trăiască în așa fel ca și cum nu ar avea" (1 Cor 7,29).

Dezlipirea inimii - legea generală a creștinismului - înseamnă a fi dispus în suflet să renunți efectiv la ceva atunci când aceasta o cere legea lui Dumnezeu; înseamnă folosirea de lucrurile acestei lumi - în acest caz de căsătorie - în așa fel încât sufletul să nu fie încarcerat și asfixiat de ceea ce este temporal și pământesc. Acest spirit trebuie să însuflețească orice căsătorie creștină.

În acest sens actul conjugal trebuie împlinit conform propriei sale naturi, conform demnității sale de act uman, personal. Mai exact este vorba de a nu separa acest act de cele două scopuri esențiale ale sale. "E o legătură de nedesfăcut pe care Dumnezeu a voit-o și pe care omul nu o poate rupe... - spune papa Paul al VI-lea -... salvând amândouă aceste aspecte esențiale... actul conjugal își păstrează în întregime sensul de iubire reciprocă și adevărată și dirijarea lui spre înalta vocație a omului către paternitate".

Dezordinile referitoare la actul conjugal, prin care soții se fac vinovați de necurăție, sunt multe, dar toate se pot reduce la două legate de violarea celor două scopuri esențiale ale căsătoriei: unirea sexuală fără fecunditate și fecunditate fără unire, sau mai exact, sterilizarea și fecundarea artificială.

 

Sterilizarea

În vechime fecundarea era împiedicată prin castrare; mutilare evident nepermisă.

Dar la fel de nepermisă este sterilizarea, care vizează direct împiedicarea fecundației. "Sterilizarea directă, fie definitivă, fie temporară, atât a bărbatului, cât și a femeii, este nepermisă în virtutea legii naturale" - spune papa Pius al XII-lea într-un discurs către obstetriciene.

Vorbind participanților la un Congres Internațional de Genetică, același papă spune: "E contrară nu numai sterilizarea eugenetică, dar orice sterilizare directă a unui nevinovat, definitivă sau temporară, fie că e bărbat, fie că e femeie". Eugenia este teoria care preconizează ameliorarea populațiilor umane prin măsuri genetice (alegerea părinților, sterilizarea, interzicerea procreării etc.), folosită de rasiști și fasciști. Definiția e luată din Dicționarul explicativ al limbii române

Pius al XII-lea de fapt preia învățătura înaintașului său, Pius al XI-lea care, în Casti connubii denunțase energic pretenția de a decide, pe baza așa-ziselor indicații eugenetice, asupra căsătoriei indivizilor considerați mai puțin apți să dea naștere la copii sănătoși și robuști. Unii cer - spune Pius al XI-lea - ca autoritatea publică să le interzică acestora căsătoria și "să fie prin lege privați de facultatea naturală, prin intervenția medicilor, chiar dacă ei se împotrivesc".

În felul acesta sfântul părinte denunța acele doctrine care aveau să inspire practica hitleristă care decidea asupra problemelor matrimoniale după criterii eugenice dictate de o politică rasială. Însă asemenea considerații eugenice nu pot constitui supremul și unicul criteriu în materie de căsătorie decât pentru aceia care înjosesc persoana umană văzând-o în dimensiunile ei pur animalice și biologice, ca și cum ar fi vorba de tehnica selecționării raselor de animale.

"Or, - continuă Pius al XI-lea - cei care procedează în felul acesta pe nedrept uită că familia este mai sfântă decât statul și că oamenii înainte de toate sunt creați nu pentru pământ și pentru timp, ci pentru cer și pentru veșnicie". De aceea a interzice căsătoria, sau a o face infecundă prin sterilizare, înseamnă un abuz monstruos din partea autorității.

Chiar dacă se prevede că în ciuda măsurilor luate două persoane vor avea copii anormali, nu li se poate interzice căsătoria, deoarece căsătoria este unul dintre drepturile elementare ale oricărei persoane umane. Nu li se poate interzice "deși -spune același papă Pius al XI-lea - e bine ca adesea să se încerce ca aceste persoane să fie convinse să nu încheie o căsătorie". Dar a sfătui e una, a obliga e alta; acceptare liberă, da; constrângere violentă, nu.

Nici nu se poate adopta o altă poziție dacă procreația se ia în considerare nu sub aspectul ei biologic și rasial, ci sub aspectul uman și creștin; noua viață și noua persoană nu prezintă importanță numai pentru puterea și gloria statului, ci importanța ei depășește cu mult sfera temporală și statală.

Dacă existența copilului se evaluează în funcție de valorile temporale ale vieții sale fizice, s-ar putea pune la îndoială dreptul soților de a aduce pe lume copii cu deficiențe; dar acest lucru nu se poate pune la îndoială dacă se consideră copilul ca un bun uman, spiritual, supranatural și etern.

Din cele spuse nu trebuie trasă concluzia că e condamnată strădania soților de a aduce pe lume copii cât mai normali din toate punctele de vedere. Dimpotrivă, se recomandă extrem de mult soților să ia toate măsurile pentru a asigura copilului ce trebuie să se nască o condiție fizică normală; bineînțeles, aceste măsuri nu trebuie să iasă din limitele moralității.

"În ceea ce privește indicațiile sociale și eugenice, lucrurile care se propun prin mijloace bune și oneste și în limitele cuvenite pot și trebuie să fie luate în considerație" (Casti connubii).

Doctrina Bisericii cu privire la sterilizare nu se referă numai la autoritățile civile, care pot săvârși mari abuzuri în această privință, ci și la comportamentul fiecăruia.

Ne-am referit până acum la sterilizarea directă, nu la cea indirectă. E importantă această distincție, căci în cazul în care sterilizarea urmează indirect, ca un efect paralel neintenționat ce rezultă dintr-un tratament sau un medicament luat pentru îngrijirea sănătății, nimeni nu este vinovat de efectul ce rezultă în mod neintenționat.

"Biserica nu consideră nepermisă folosirea mijloacelor terapeutice necesare cu adevărat pentru a îngriji bolile organismului, chiar dacă din aceasta rezultă o piedică, fie ea și prevăzută, pentru procreație, cu condiția ca această piedică să nu fie voită în mod direct pentru vreun motiv oarecare" (Paul al VI-lea, Humanae vitae).

 

Fecundarea artificială

Opusă sterilizării este fecundarea artificială. Prima vrea să împiedice procreația, împotriva naturii. A doua vrea să o realizeze, dar tot împotriva naturii. În acest caz din urmă, actul conjugal e și mai golit de semnificația sa spirituală și umană și e coborât la nivelul reproducerii animalelor sau al reacțiilor chimice.

Fecundarea artificială trebuie în mod absolut exclusă atât în cadrul căsătoriei, cât și în afara căsătoriei.

Papa Pius al XII-lea a dedicat un discurs întreg acestei probleme vorbind la Congresul Internațional al Medicilor Catolici în 1949. "Numai procrearea unei noi vieți conform voinței și planului Creatorului cuprinde în sine, într-un grad uimitor de perfecțiune, realizarea scopurilor intenționate. Ea este în același timp conformă naturii corporale și spirituale și demnității soților, ca și dezvoltării normale și fericite a copilului".

Motivul pentru care este condamnată fecundarea artificială este nerespectarea unui drept legat de persoana umană, și anume, dreptul oricărui copil de a avea un tată și o mamă. Acest drept nu îl are fiul unei seringi.

Nu se poate aduce scuza că poate ține loc de tată și cine nu este tată natural. Seringa folosită pentru fecundarea artificială produce între tată și copil o rupere psihologică ce crește în mod fatal pe măsură ce copilul ia cunoștință de acest lucru.

Violarea ordinii naturale nu rămâne fără urmări grave nici în raporturile copilului cu mama; rana profundă provocată în conștiința copilului, care va ști că s-a născut după modelul de reproducere al animalelor, se va lărgi mereu, distrugând orice afecțiune naturală, blocând expansiunea naturală a sentimentelor și împiedicând dezvoltarea normală a întregii personalități.

Fecundarea artificială, spune Pius al XII-lea, este "în mod formal exclusă" din căsătorie. "Dar judecând astfel nu este neapărat condamnată folosirea anumitor mijloace artificiale destinate în mod unic, fie să faciliteze actul natural, fie să ajute ca actul natural săvârșit în mod normal să-și poată atinge scopul său".
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire