pregateste pagina pentru tiparire

































 
 FAMILIA 

Manualul mirilor
achizitionare: 14.05.2002; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior II. CĂSĂTORIA E SACRAMENT

Isus Cristos a ridicat căsătoria naturală la demnitatea de sacrament.

Veacuri de-a rândul Biserica a recunoscut, a apărat și a binecuvântat căsătoria naturală care se încheia conform legilor statului. Cu toate acestea, căsătoria creștinilor nu era în mai mică măsură ceea ce mai târziu avea să se numească un sacrament. Numai că pentru moment nu-l numeau astfel. Abia mai târziu, în Evul Mediu, teologia scolastică avea să inventarieze, să claseze și să eticheteze sacramentele. Însă viața creștină nu așteaptă să se pună etichete pentru a face să răsară și să crească plantele pe care Domnul le-a sădit în grădina Bisericii.

În primele veacuri ale creștinismului, sfinții Părinți greci vorbeau astfel despre căsătorie: "Cristos, la Cana, a binecuvântat viața conjugală și a introdus-o în ordinea răscumpărării".

În occident, Tertulian, un scriitor al Bisericii, spunea: "Cristos, prin prezența sa, realizează legătura conjugală între doi botezați". Iar Origene: "Cristos le dăruiește soților în căsătorie harul unei uniri armonioase, unire care are drept model unirea dintre Cristos și Biserica sa".

Două secole au fost necesare (XII-XIII) pentru a se maturiza conștiința că de fapt căsătoria creștinilor este un sacrament; începând cu această perioadă a devenit tot mai clară conștiința că în realitate căsătoria nu înseamnă numai acel "da" de la început prin care soții își exprimă consimțământul, ci că sacramentul căsătoriei simbolizează și conferă iubirea care îl unește pe Cristos cu Biserica sa.

Deoarece Luther, și în general protestanții, deși recunosc caracterul religios al căsătoriei, îi tăgăduiesc caracterul sacramental, Biserica a fost nevoită să reamintească în mod autoritar, la Conciliul din Trento, doctrina tradițională conform căreia căsătoria, pe lângă faptul că a fost orânduită la început de Dumnezeu, a fost înălțată de Cristos la rangul de sacrament: "Căsătoria este cu adevărat și în înțelesul deplin al cuvântului unul dintre cele șapte sacramente ale legii evanghelice, orânduit de Isus Cristos".

Același lucru este insistent reamintit în ultimele documente ale Bisericii. Astfel, Catehismul Papei Pius al X-lea notează: "Căsătoria este sacramentul care unește pe bărbat și femeie astfel încât nu se mai pot despărți, după cum sunt uniți Isus Cristos și Biserica, Mireasa sa, și le dă harul de a trăi împreună în sfințenie și de a-și educa creștinește copiii".

"Căsătoria - notează Pius al XI-lea - nu a fost instituită și nici restabilită de oameni, ci de Dumnezeu; nu de oameni, ci de Dumnezeu, autorul naturii, iar Isus Cristos, Răscumpărătorul aceleiași naturi, a înzestrat-o cu legi, a întărit-o și a înnobilat-o; ca atare, aceste legi nu pot fi supuse vreunei judecăți omenești sau vreunei învoieli contrare; chiar dacă e vorba de soții înșiși" (Enciclica Casti connubii).

Nu e lipsit de interes să notăm și învățătura Conciliului al II-lea dinVatican în această privință: "Comunitatea profundă de viață și de iubire pe care o formează cuplul a fost întemeiată și înzestrată cu legi proprii de către Creator; ea este stabilită pe legământul personal irevocabil. Este un așezământ pe care legea divină îl confirmă și care astfel se naște, chiar în ochii societății, din actul uman prin care soții se dăruiesc și se acceptă reciproc. În vederea binelui soților, al copiilor și al societății, această legătură sfântă nu ține de domeniul fanteziei omului".

Iată și un cuvânt al papei Paul al VI-lea: "Căsătoria... este un înțelept așezământ al Creatorului prin care vrea să realizeze în omenire planul său de iubire" (Enciclica Humanae vitae).

"Întreaga viață creștină poartă amprenta iubirii de logodnă dintre Cristos și Biserică. Deja Botezul, care introduce în Poporul lui Dumnezeu, este un mister nupțial: este - ca să spunem așa - baia nunții care precedă ospățul de nuntă, Euharistia. Căsătoria creștină devine la rândul ei semn eficient, sacrament al legământului dintre Cristos și Biserică. Deoarece semnifică și împărtășește harul acestui legământ, căsătoria dintre creștini este un adevărat sacrament al Noului Legământ" (Catehismul Bisericii Catolice, nr. 1617).
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire