pregateste pagina pentru tiparire

































 
 FAMILIA 

Curier juridic

Inapoi la cuprins 

A.M. (Bacău). "Care este distanța la care trebuie să se afle un copac față de proprietatea vecinului?"

Art. 607 din Codul civil prevede: "Nu pot fi sădiți arbori care cresc înalți decât la distanța hotărâtă de regulamentele particulare sau de obiceiurile constante și recunoscute, iar în lipsă de regulamente și de obiceiuri, la o distanță de doi metri de la linia despărțitoare a celor două proprietăți pentru arborii înalți și la 0,5 metri pentru celelalte plantații și garduri vii".

Potrivit acestui text de lege, arborii înalți se pot sădi la distanța stabilită de regulamentele locale sau de obiceiul locului, iar în lipsa acestora ei pot fi sădiți la o distanță de doi metri de hotarul dintre cele două proprietăți, iar celelalte plantații și garduri vii la o jumătate de metru.

Această regulă se aplică atât la orașe, cât și la sate, iar distanțele de doi, respectiv jumătate de metru, operează numai dacă nu sunt norme speciale sau vreun obicei al locului constant care să fi stabilit o altă distanță pentru localitatea respectivă.

Vecinii pot conveni ca distanța la care se fac plantațiile să fie mai mică decât cea prevăzută de lege, convenția lor putând fi expresă, dar și tacită, acordul vecinului putând să rezulte din neopunerea la efectuarea plantațiilor și atitudinea pozitivă îndelungată a celui care putea cere desființarea lor. În lipsa unei înțelegeri, proprietarul terenului vecin cu cel pe care se află aceste plantații poate cere desființarea plantațiilor făcute la o distanță mai mică decât cea legală, fără a fi obligat să dovedească existența vreunui prejudiciu. De asemenea, proprietarul terenului vecin poate cere să fie tăiate crengile care umbresc terenul său, chiar dacă pomii sunt plantați la o distanță legală, sau poate tăia singur rădăcinile care se întind pe terenul său.

Alte dispoziții legale care reglementează raporturile dintre vecini

A. Despre picătura streșinii

Orice proprietar de imobil este obligat să-și facă streașina casei sale astfel încât apele din ploi să se scurgă pe terenul său sau pe ulițe, dar nu pe proprietatea vecinului (art. 615, Cod civil).

B. Distanța lucrărilor intermediare pentru anumite construcții

Conform art. 610 din Codul civil, "cel care dorește să construiască un puț, o fierărie, cuptoare, magazii de sare ori materii explozibile, uzini electrice etc., este obligat să lase distanța prescrisă de regulamente și obiceiuri particulare asupra unor asemenea obiective sau să facă lucrările prescrise de aceleași legi și regulamente în așa fel încât să nu aducă vreo vătămare vecinului".

Deoarece Codul civil nu prevede vreo distanță la care să se poată construi, în lipsă de regulamente sau obicei al locului, revine instanței de judecată rolul de a stabili dacă prin construire s-au produs vătămări vecinului sau dacă ea s-a efectuat făcându-se lucrările necesare pentru a nu aduce vătămări.

C. Despre servitutea de vedere

Prin art. 612, Codul civil se prevede că distanțele sunt de 1,90 m și respectiv 0,60 m, după cum vederea este dreaptă (zidul în care s-a practicat deschiderea este paralel cu linia despărțitoare) sau piezișă (zidul în care s-a practicat deschiderea este perpendicular pe linia despărțitoare) și se calculează de la zid până la linia despărțitoare a celor două proprietăți și nu până la casa vecinului.

D. Servitutea de trecere

"Proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a despăgubi, în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona" (art. 616, Cod civil).

Textul de lege se referă la imposibilitatea absolută de a ieși la calea publică, dar uneori instanțele de judecată au considerat că acest text trebuie să-și găsească aplicare și în cazurile în care ieșirea la calea publică ar prezenta inconveniente grave sau ar fi periculoasă.

Dacă locul respectiv are însă ieșire la calea publică pe un drum care, în anumite împrejurări, este impracticabil, dar poate deveni practicabil cu unele amenajări și oarecare cheltuieli nu se mai consideră loc înfundat.

Dacă s-a ajuns la situația de loc înfundat datorită faptei proprietarului, cum ar fi edificarea unor construcții, în așa fel încât s-a blocat ieșirea la drumul public, sau vânzarea unei părți din teren, ocazie cu care vânzătorul și-a înfundat restul terenului, el nu mai este îndreptățit să ceară un drept de trecere pe terenul vecinului.

Mihaela Ciobanu, avocat

Lumina creștinului, octombrie 2002
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire