pregateste pagina pentru tiparire

































 
 FAMILIA 

Cartea de aur a familiei
achizitionare: 10.09.2003; sursa: Casa de Editură Viața Creștină

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Câți copii să avem?

Știm că suntem colaboratori ai iubirii lui Dumnezeu Creatorul, cu misiunea de a le transmite viață copiilor și de a-i crește bine. În anumite condiții însă (greutăți materiale grave, suferințe trupești sau sufletești și altele), această misiune ni se poate părea greu de îndeplinit: cum să păstrăm deplina comuniune de viață, trăindu-ne cu credință iubirea reciprocă și în același timp să amânăm o nouă sarcină, pentru o vreme?

Biserica ne învață28 că este nevoie de o judecată dreaptă pentru a ne putea îndeplini chemarea cum se cuvine. Este important să deosebim judecata dreaptă de bunul plac, de impresiile de moment, de starea de presiune care vine dinafara sau dinăuntrul nostru, de ispite. Cum să facem deosebirea?

Întâi să nu ne abatem de la principiul ascultării respectuoase față de Dumnezeu din care decurge deschiderea permanentă față de darul vieții pe care El ni-l poate încredința, generozitatea și spiritul de sacrificiu în trăirea acestei ascultări.

Apoi, astfel orientați, trebuie să ținem cont de binele nostru ca soți și părinți și de binele copiilor (născuți sau care prevedem că s-ar putea naște), de binele familiei, al societății și al Bisericii. Avem de cântărit atât aspectele materiale ale vieții, cât și cele spirituale: sănătatea, întreținerea cumpătată a vieții în prezent și în viitor, formarea creștină și umană, educația...

Conștiința ne va fi călăuză în judecata dreaptă pe care trebuie să o facem, iar punctul de reper al alegerii în conștiință este legea divină. Învățătura Bisericii o interpretează autentic în lumina Evangheliei. Astfel, nu vom lua drept voință a lui Dumnezeu interpretările noastre care, datorită lipsei de informare, datorită slăbiciunilor sau păcatului, pot fi greșite.

Legea divină arată întregul sens al iubirii conjugale, o ocrotește și o îndreaptă spre desăvârșire. Dumnezeu ne iubește și iubirea pe care ne-o poartă este exprimată în această lege. Iubirea Sa este aceea care face să nu existe nepotriviri sau contradicții între dragostea noastră din care s-a născut legământul căsătoresc pe viață, pe de o parte, și chemarea de a avea copii, pe de altă parte.

Nici noi nu trebuie să opunem iubirea conjugală, exprimată în unirea noastră trupească, cu transmiterea vieții. Dimpotrivă, trebuie să le armonizăm.

Dacă există un motiv întemeiat de a amâna procrearea, se poate folosi reglarea naturală a concepției existentă în însuși organismul femeiii: în mod natural, aceasta este fecundă doar 24 de ore în fiecare ciclu, atât cât trăiește ovulul pe care îl produce, durată la care, dacă adăugăm încă 4-5 zile, cât pot supraviețui spermatozoizii, vedem că ea poate rămâne însărcinată doar câteva zile din fiecare ciclu. Dacă în aceste zile în mod natural fecunde nu există act conjugal, sarcina nu poate apărea.

Descoperirile din ultimele decenii au făcut să fie foarte simplu pentru cei doi soți să identifice acele câteva zile fertile, după semnele pe care le oferă corpul femeii. Indiferent de durata ciclurilor, fiecare femeie, fiecare pereche, poate ști dacă este vorba de o perioadă fecundă sau nefecundă. Nu este nevoie de o pregătire medicală sau de cunoștințe savante pentru ca aceste semne să fie recunoscute.

Dincolo de micul instructaj necesar, avem nevoie să stăm de vorbă pentru o cât mai bună cunoaștere reciprocă. Autocunoașterea din partea soției este un prim pas, care o va umple de admirație și recunoștință pentru felul minunat și armonios în care Bunul Dumnezeu a alcătuit-o; al doilea pas este împărtășirea celor aflate soțului. Cunoașterea adevărului despre omul întreg, deci și despre dimensiunea noastră trupească, este o condiție pentru iubirea adevărată.29

Și unul și celălalt vom crește în atenție reciprocă și respect, și ele atât de necesare iubirii spirituale personale: va fi astfel întărită fidelitatea amândurora și victoria asupra egoismului.

Dacă datorită unor motive cu adevărat grave decizia comună este de a amâna sarcina și pentru aceasta nu vom avea relații conjugale în perioada fecundă de câteva zile, trebuie să știm că este o decizie care ne cere mărinimie, voință, puțină disciplină, stăpânire de sine, afecțiune și grijă reciprocă. Reiese necesitatea să cunoaștem că în comuniunea conjugală este prezent atât caracterul spiritual, cât și cel trupesc și nu trebuie să neglijăm nici spiritul, nici trupul.

În această atitudine și în acest comportament conjugal, natura intimă a fiecăruia dintre noi este respectată, după cum este respectată libertatea. Iubirea conjugală nu este trădată, ci veghem asupra ei, pentru a o hrăni și întări. Nu intervenim și nu ne opunem cu nimic lucrării lui Dumnezeu în noi. Rămânem deplin încredințați Lui, așa încât, dacă El ne va dărui totuși un copil, îl vom primi necondiționat, cu liniștea și siguranța că Dumnezeu ne iubește și ne poartă de grijă mai mult decât am putea-o noi face vreodată, cu convingerea că pentru noi doi copilul, acel copil, este cel mai bun lucru, chiar dacă vom înțelege abia mai târziu. Credem și sperăm pentru că Îl iubim pe Dumnezeu și ne iubim între noi.

Este o atitudine demnă de om, demnă de creștini.

  • "Oricine va primi pe pruncul acesta în numele Meu, pe Mine Mă primește" (Lc. 9,48).

  • "Nu duceți grijă, spunând: ce vom mânca ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca. Că după toate acestea se străduiesc neamurile; știe doar Tatăl vostru Cel ceresc că veți nevoie de ele. Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adăuga vouă" (Mt. 6,31-33).

  • "Dați și vi se va da. Măsură bună, îndesată, scuturată, plină să se reverse vi se va vărsa în pulpana hainei voastre; căci cu măsura cu care măsurați vi se va măsura în schimb" (Lc. 6,38).

  • "Dacă ai fi cunoscut și tu în ziua aceasta cele ce sunt spre pacea ta!" (Lc. 19,42).

  • "Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi da odihna. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine că sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă sufletelor voastre, căci jugul Meu este bun și povara Mea este ușoară" (Mt. 11,28-30).

Spirite Sfinte, aprinde-ne inima cu focul iubirii Tale ca să împlinim misiunea la care Tatăl ne-a chemat ca soți pentru creșterea Împărăției cerurilor în suflete, iar în greutățile acestei misiuni, mângâie-ne, Bunule, cu darurile Tale prin harul Sfintei Taine a Căsătoriei.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire